Aparenta libertate ne-a fost conferită de gazete, dacă vă amintiți foșnetul hârtiilor răsfoite febril decenii la rând pentru a afla informații și a savura opinii. Ziarul a fost detronat de televiziune foarte greu, pentru ca jurnaliștii de calibru făceau anchete și reportaje prea scumpe ca timp și bani. Televiziunea prezintă de obicei fragmente din știri, iar cele mai multe sunt subțiri la nivel de calitatea scriiturii și a documentării. E pe repede-nainte. Televizorul a fost preferat pentru filme și emisiuni, nu pentru informații bombă. Apoi, timid, undeva după 2005, internetul a început să acapareze piața presei. Câteva știri de duzină erau lăsate la liber pe site-ul ziarului, care punea întreaga informație pe la prânz. Inițial, bloggerii specializați pe diverse domenii au fost luați în râs, apoi au devenit surse de informații pentru jurnale tv și print. Apoi ziarele au greșit: au început să publice pe propriul site știrile care apăreau pe hârtie a doua zi. Le puneau pe la 10 sau 12 noaptea. S-au autosabotat și-au murit pe limba lor, tragedie pe care am anunțat-o de peste zece ani că va avea loc.
Lovitura cu adevărat mortală pentru presă nu au fost bloggerii și nici faptul că ziarele vindeau gratis marfa, ci rețelele sociale. Dacă pe site-urile mass media nu puteai comenta știrile, în general, pe Facebook s-a putut. La fel și pe twitter, youtube and co. Deodată, cititorii sau manipulatorii puteau da o nuanță informației. Era libertate. Chit că aveai dreptate sau nu când criticai sau lăudai un articol. Oricum, cititorul făcea parte din joc și se simțea important. Mai mult, au apărut cei care livrează fake news. Înainte, pe vremea ziarului la cafeaua de dimineață, puteai înjura în barbă autorul unei anchete sau opinii, pe când acum îi puteai spune în față de crezi. Internetul a oferit această iluzorie libertate absolută. Apoi au apărut reguli tot mai multe, iar la final abuzul. În momentul în care nu exiști dacă nu ești pe rețelele sociale, patronii acestor giganți virtuali s-au transformat în procurori, judecători și călăi. Te execută fără să ai drept de apel.
Cazul Trump este emblematic pentru injustiția internetului. Personajul îmi este indiferent, ba chiar l-am criticat când a fost cazul. Este însă președintele SUA. Nu-i poți băga pumnul în gură, în timp ce lași dictatori și teroriști să se exprime pe aceleași rețele de socializare. E o ipocrizie și-o mizerie să-i blochezi conturile. Sigur, nu este ilegal, pentru că rețeaua (indiferent ce nume are) face regulile și le schimbă în timpul jocului. Nu-s aceleași pentru toți, ci subiective. Exact ca-n cazul Trump. Da, a greșit și ar trebui demis. Așa cred. Doar că rețelele au făcut-o, nu justiția sau clasa politică americană. Încă e președintele celei mai puternice țări din lume și a fost lăsat fără voce.
Acum să revenim la noi. Același lucru ni se poate întâmpla oricând și nouă, indiferent că avem sau nu dreptate în postările de pe rețelele sociale. Mai mult, la anumite sesizări, orice site poate dispărea la decizia unor instituții fantomă care cică ar apăra libertatea când o strânge de gât. Da, e vina noastră, dar și a guvernelor care au lăsat virusul libertății virtuale să ne inunde, să ne manipuleze și să ne controleze absolut orice mișcare. A se vedea acum ultima poveste cu WhatsApp, care livrează absolut toate informațiile tale către Facebook, compania mama a ambelor rețele. Dacă vrei, rămâi în joc. Dacă nu, nu mai ai acces la aplicații. Așadar, rețeta rețelelor a fost simplă: întâi ți-au oferit droguri gratuit până ai devenit dependent, apoi au venit cu factura. Problema nu poate fi rezolvată cu o cură de dezintoxicare, pentru că este vorba de miliarde de persoane. Mai exact, de aproape toți locuitorii planetei.
În concluzie, bine ați nimerit în dictatura internetului. Libertatea a murit și e ținută în geam doar pentru banii aduși de poștaș cu cuponul de pensie.
PS La câteva zile după opinia mea, șeful Twitter a declarat că restricționarea contului lui Trump este un precedent periculos.
Comentariile sunt închise.