Piesa The Code a adus marele premiu al Eurovision artistului Nemo din Elveția, un cântăreț nehotărât asupra sexualității sale, așa-zis genul non-binar. Reacțiile au apărut imediat și în online-ul românesc, chiar dacă România n-a participat, din lipsă de fonduri. Oricum, nu ar fi ajutat cu nimic, la fel ca la ultimele ediții.
Am selectat opinia scriitoarei și jurnalistei Elena Loreta Popa, care subliniază cel mai bine involuția și coagulează totodată părerea generală: ”Pe vremea când oamenii erau normali, gândeau, visau, iubeau, se bucurau de viață. Am ascultat piesa lui Johnny Logan (video) ani la rând, o știu pe de rost, m-am bucurat în 1987 pentru că interpretul câștiga pentru a doua oară Eurovisionul pentru Irlanda și nu aș fi crezut niciodată că progresul înseamnă regres, că evoluția înseamnă involuție, că Evul Mediu pare o nimica toată în comparație cu ce trăim astăzi. Nu am crezut că așa-zisa unitate prin diversitate poate atinge asemenea culmi. Eurovisionul nu mai e ce a fost de ani buni, știm bine, dar ce am văzut la această ediție m-a lăsat fără cuvinte. Oricât de deschis ai fi la minte, nu ai cum să mai pierzi din timpul tău urmărind un asemenea spectacol. Atât se mai poate, din păcate, și cred că dacă ne-am vedea de treburi și nu i-am mai acorda atenție ar fi mult mai sănătos pentru noi toți. Mi-e tare dor de normalitate, de liniște, de viață, așa cum o știam. Lăsăm celor care vin după noi cea mai dementă dintre versiunile posibile ale unei omeniri. Păcat!”.
