După ce în prima parte v-am arătat una dintre cele mai mari descoperiri din zona Mureșului, legislația și și aventurile pasionatului de detecție Florin Florea, azi vă prezint parcursul anevoios al micilor averi găsite și rareori recompensate. La final aveți o galerie cu unele dintre obiectele găsite după ore de căutări.
Unde se duc averile când sunt găsite
Mai mult decât atât, puțini din cei care nu practică acest hobby cunosc faptul că anumite bunuri (cum ar fi: unelte, ceramică, inscripții, monede, sigilii, bijuterii, piese de vestimentație și harnașament, arme, însemne funerare, obiecte din metal, lemn, os, piatră, sticlă, obiecte de cult, podoabe, ansambluri de obiecte etnografice) pot face obiectul unor descoperiri, în funcție de importanța și semnificația lor istorică, dar aparțin patrimoniului cultural național.
Legislația spune că se predau primarului unității administrativ teritoriale pe a cărei rază au fost descoperite, în termen de 72 de ore, iar primarul este obligat să înştiinţeze serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii, în același termen, cu privire la bunurile descoperite, luând totodată măsuri de pază şi de conservare a acestora.
Deasemenea, trebuie știut că este interzis accesul cu detectoare de metale și utilizarea lor, în zonele cu patrimoniu arheologic, fără autorizație eliberată de Ministerul Culturii și Cultelor. Orice abatere de la aceste prevederi, inclusiv tentativa, constituie infracțiunea și se pedepsește cu închisoare, respectiv confiscarea detectorului.
Legislația șchioapă și recompensa uitată
Din păcate, legislația în acest domeniu are mai multe lacune, susține Florin Florea, întrucât nu sunt stabilite în mod concret anumite criterii în funcție de care aceste bunuri sunt considerate ca aparținând patrimoniului cultural național.
Sunt enumerate doar bunurile, spre exemplu monede, insigne, însă cu fiecare descoperire e recomandat sa te prezinți la Direcția Județeană de Cultură ori la muzeu, pentru a afla dacă acestea fac sau nu parte din patrimoniul cultural național, sau dacă prezintă sau nu interes.
Deasemenea, tot legislația în vigoare stipulează foarte clar că autorii descoperirilor întâmplătoare, care au predat, în condiţiile prevăzute bunurile descoperite, au dreptul la o recompensă bănească de 30% din valoarea bunului, calculată în momentul acordării recompensei, iar, în cazul unor descoperiri arheologice de valoare excepţională, se poate acorda şi o bonificaţie suplimentară de până la 15% din valoarea bunului.
Din păcate de aceste prevederi nu se ține cont, detectoriștii primind în cel mai fericit caz, un ,, mulțumesc”, ne-a spus Florin, care este autorul unei descoperiri fantastice, care n-a fost recompensată nici cu acel banal merci.
Ce se întâmplă cu descoperirile?
Nimic e cuvântul potrivit, dar totuși se întâmplă ceva. Aproape nimic. “Așa cum am spus și la început, pentru noi detecția este doar o pasiune, la fel cum și pescuitul sportiv și nu un mod de a te îmbogăți. Satisfacția sufletească pe care o ai, mai ales atunci când scoți la lumină un obiect de o valoare istorică deosebită este greu de expus în cuvinte. Totodată, aceiași satisfacție poate fi retrăită și atunci când vezi expus în muzeu un obiect pe care știi că tu l-ai găsit. Însă, de cele mai multe ori, bunurile găsite și predate de către detectoriști, zac în magaziile sau depozitele muzeelor.
Nu dorim să umbrim sau să știrbim in niciun fel activitatea arheologilor, din contră, eu cel puțin m-aș simți onorat să le pot fi de folos. Dar atâta timp cât nu sunt scoase în evidență și bunurile descoperite de detectoriști, îi determină, din păcate pe mulți, să renunțe”, a afirmat cu oarece tristețe Florin Florea.
Autoritățile: aștept un email pentru…
Curios că instituțiile sunt atât de nepăsătoare, am sunat la Muzeul Județean Mureș. Am vorbit cu un șef (nici n-are importanță numele) cu care discutasem un alt subiect, care îmi sugerase atunci că informația va fi obținută dacă trimit un email. Am făcut-o și nici până azi n-am primit răspuns. Și de această dată m-a direcționat către un alt șef de secție, care, la rândul său, mi-a explicat că nu prea vin detectoriștii, dar voi primi toate informațiile dacă trimit un email. N-am mai făcut-o. E limpede interesul spre deloc pentru subiect. Unul în care arheologii și-au găsit adversari pe care nu-i prea înghit. Oricum, pasiunea nu moare în fața reprezentanților statului degeaba. Începută în 1881, când Graham Bell a inventat primul detector, apoi continuată în 1930, când Gerhard Fischer a brevetat o astfel de inovație, hobby-ul continuă să anime grupurile virtuale formate din persoane reale, ce visează la o mare descoperire.
Foto: Florin Florea și Grupul detectoriștilor din România. În una dintre imagini veți observa un detector inventat de o firmă din România, care a fost pus în comercializare de la mijlocul lui ianuarie.
