L-am întâlnit întâmplător pe Vaughn Roberts, un cântăreț și compozitor de jazz din Noua Zeelandă, care trăiește la Târgu Mureș de trei ani. A ajuns înainte de pandemie la iubita lui, apoi n-a mai putut pleca. A avut sute de concerte în toată lumea, cu artiști cunoscuți, iar Norah Jones i-a fost elevă acum 20 de ani. Am stat la o discuție relaxantă despre cum vede România, care sunt diferențele, ce planuri are și care au fost momentele șocante la noi în țară. Interviul a fost luat acum câteva zile, când ne-am întâlnit într-o pădure de la ieșirea din oraș, unde Vaughn exersează. Nu o poate face la bloc, pentru a nu deranja, iar în natură sunetul e perfect, susține el. Am înregistrat doar câteva momente în timp ce se încălzea.
Când ai ajuns prima oară în România și de ce?
Vaughn Roberts: Prima mea vizită în România a fost în 2014, în vacanță de la Norwegian Cruise, unde am cunoscut-o pe prietena mea Niki. Am fost angajat acolo ca director muzical, iar ea lucra pe funcția de contabilă. Am vizitat România în fiecare an pentru scurt timp până în 2019. În acest moment, am primit un permis de ședere și am făcut din România casa mea.
Care au fost primele impresii legate de România?
Primele impresii pe care le-am avut despre țară au fost că are multă frumusețe naturală cu care am crescut în Noua Zeelandă… râuri, lacuri, munți și păduri (unde îmi place să vizitez și să exersez 🙂. Ca student la istorie, am fost intrigat de diferențe, arhitectura care este mai veche de 200 de ani, diversitatea lingvistică și experiența recentă a oamenilor din ultima perioadă a comuniștilor. Totul a fost foarte nou și interesant pentru mine. Am încercat să învăț cât de mult aș putea și am început cu limba română (la care sunt încă foarte prost!), mâncărurile unice (prietena mea este o bucătăreasă grozavă), geografia etc. Am fost foarte norocos să călătoresc mult în țară cu toate concertele pe care le am. În mai am concertat în Delta Dunarii, care este un loc cu totul special.
Cum te-ai adaptat ca job?
Momentul sosirii mele a fost interesant. Am cunoscut câțiva muzicieni foarte talentați și aproape de îndată am început colaborarea, apoi a venit pandemia și totul s-a oprit! A fost o perioadă foarte frustrantă pentru artiștii creativi la nivel global, dar, din fericire, se pare că acum lucrurile încep să revină la normal. În acest moment sunt ocupat să interpretez și să scriu muzică în colaborare cu artiști locali precum Koszika and the Hotshots, Ana Maria Galea, Zeno Apostolache etc. Recent am avut ocazia să lucrez cu câteva dintre orchestrele locale într-un proiect numit Transylvanian Symphonic Tales, aici la Târgu Mureș, Brașov și Satu Mare, material dirijoral pe care l-am aranjat și l-am compus pentru intreaga orchestra. Mi-ar plăcea să fac acest proiect în toată România și în alte părți ale Europei.
Înțeleg că ai revenit în forță…
Vara aceasta este foarte aglomerată cu festivaluri de muzică și nunți (MULTE!). Voi cânta de mai multe ori în Ungaria și voi fi artist invitat la un festival de jazz din Polonia mai târziu în vară. Acum, că Noua Zeelandă și-a redeschis granițele după o închidere de 2 ani, abia aștept cu nerăbdare să-mi vizitez familia pe care nu am mai văzut-o de mai bine de trei ani și este dor (n.r. distanța e de aproape 18.000 de km și circa 22 de ore de zbor).
Care a fost experiența care te-a marcat aici la Târgu Mureș?
Simplu. Timpul în care exersam în pădure și țiganii au alungat ursul din Valea Rece chiar spre mine!! Era la mai puțin de 15 m distanță… Aceasta este probabil cea mai memorabilă experiență românească a mea 🙂 De fapt, nu avem urși în Noua Zeelandă…, așa că sunt foarte curios de ei.
Care sunt diferențele dintre patria ta și noua casă?
În multe privințe, România este așa cum era Noua Zeelandă când am crescut acum 40 de ani 🙂 Este mult mai conservatoare, mai religioasă, de multe ori infrastructura este în urmă. Lucruri mici… Oamenii au încetat să mai fumeze țigări în Noua Zeelandă acum 30 de ani. Această tendință nu a prins încă aici 🙂
Am văzut în biografia ta că ai cântat cu Norah Jones, o artistă pe care o iubesc. Cum a avut loc întâlnirea voastră?
Este un moment interesant. În timp ce studiam în Dallas, la Universitatea din North Texas, eram asistent didactic absolvent. Am regizat una dintre cele nouă trupe mari din program, iar Norah era pianista în acea trupă mare. Am aranjat muzică pentru ea să cânte cu trupa. Am o înregistrare cu noi cântând la festivalul Wichita Jazz din Kansas. Dar, din păcate, este pe bandă, în Noua Zeelandă. Am predat și un curs de improvizație de jazz în care ea era elevă.
Nu am văzut-o pe Norah de peste 20 de ani; Dar o prietenă de-a mea din New York s-a întâlnit recent cu ea i-a transmis salutări prin el… Și se pare că încă își amintește cu drag de mine, așa că nu pot fi un regizor rău 🙂 Am cunoscut-o înainte de a fi superstarul global care este astăzi. Dar întotdeauna am găsit-o a fi o persoană cu picioarele pe pământ, ușor de discutat cu ea. Am avut adesea discuții despre muzică. Am fost foarte fericit că succesul a găsit pe cineva nu doar talentat ca ea, ci și pe cineva cu un caracter atât de bun.
Care sunt planurile tale în viitorul apropiat? Mai rămâi în țară sau?
Am călătorit toată viața mea; a fost fără precedent pentru mine să stau într-un singur loc atâta timp cât am rămas în ultimii trei ani, din cauza pandemiei… (Și probabil și prietena mea.) 🙂 Mi-ar plăcea să am Europa ca bază în timpul verii, apoi să evadez în emisfera sudică pentru vara Noii Zeelande. Nu sunt un mare fan al iernii, oriunde ar fi aceasta în lume. Asta ar fi existența mea de vis… Probabil că majoritatea oamenilor ar fi de acord cu acest idealism 🙂
Ai un vis mai mare?
Toată viața este un vis.
