La începuturile mele în presă, mi-am făcut stagiatura și la secția Cultură, care avea patru pagini în ziar. În anii 90, Mihai Eminescu era sărbătorit cu mare fast. Nu știu dacă și la Târgu Mureș, unde locuiesc de peste 5 ani, dar țara era un freamăt. În timp, paginile pe zona culturală s-au redus la 3, 2, 1 și a ajuns la jumătate de foaie. La fel a procedat și statul român care azi sărbătorește cumva Ziua Culturii Naționale. A redus fondurile pentru cultură și și-a bătut joc de ea, fiind tratată ca ultima verigă în lanțul bugetar.
Azi, la Târgu Mureș nu s-au înghesuit oficialitățile. Nu au dat nici zăpada din zonă. Nici literele ruginite n-au fost înlocuite. Erau câteva flori lângă care am adăugat un trandafir, fără conotații politice. Un grup de copii de grădiniță se străduiau să ridice oameni de zăpadă care să ne bucure. Zăpada scârțâia în mânuțele lor la fel ca atunci când scrii cu creta pe tablă. Pustiu, în rest. Apoi educatoarea a avut o idee: să profite de prezența mea și să facă o fotografie de grup. Minunată initițiativă! Doar așa va mai rămâne Eminescu: în albumele celor mici.
De ce zic asta? Legea Vexler va lovi crunt în cultura română, iar gazetarul Mihai Eminescu n-a fost deloc blând aici: nici cu românii, evreii sau altă nație. A dat cu condeiul pe post de bici peste năravurile și acțiunile vremii. Se încadrează astfel în litera legii să fie interzis. La fel ca alți monștrii sacri ai culturii noastre. Vor dispărea nume de școli, licee, străzi, parcuri șamd. Nu, nu pentru că a vrut președintele comunității evreiești prin această lege, ci pentru că parlamentul a votat, iar instituția este dominată de români, nu de minorități. Așadar, românul e cel care îngroapă România: atât la nivel cultural, cât și la orice alt palier doriți. Voința sa autodistructivă la nivel politic ne-a adus într-o situație cu o singură ieșire. Ea înseamnă acțiunea, dar poporul încă e comod. Așteaptă probabil să-i ajungă cuțitul la os.
”Ca să-ţi dai seama de nivelul culturii generale a unei naţii, trebuie să vezi ce idoli are”, a spus Mihai Eminescu, iar nouă nu ne rămâne decât să privim spre idoli. Răspunsul e acolo.
