Dacă aș avea muzică în cuvinte, opera lui Ciprian Porumbescu s-ar auzi când ați încerca să mă citiți. De aceea și las melodia care descrie țara cel mai bine. În rest, orice zbatere a vorbelor ar fi ca zborul lui Icar. S-ar topi poate în desuetudine. România are cumva destinul personajului mitologic. Singură și-a creat labirintul din care nu poate ieși pentru a se regăsi. Momentan. Acum e doar o inimă care bate rar, de obicei la aniversare, zi în care cei mai mulți își amintesc că nu-s orfani. Poate încercările prin care trecem îi vor ajuta să o descopere mai des, pentru că are nevoie de noi toți. Și noi de ea.
La mulți ani tuturor românilor!
PS Balada lui Porumbescu poate fi audiată și aici, în caz că browserul nu funcționează.
Foto: Muzeul virtual al Uniri. Carte poștală. România Mare, hartă însoțită de date statistice, întocmită de G. Pop, 1919. Tipărită la Institutul de arte grafice „Luceafărul” București.
103 ani de la Unirea României cu Transilvania. Că statul există și înainte de 1918.
103 de când România a fost întreagă. Așa și acum suntem stat, dar harta arată altfel.
La multi ani!!
La multi ani tara frumoasa cu lideri mizerabili