A fost un necaz, a spus managerul spitalului constănțean unde au ars de vii șapte pacienți. Din fericire, sunt doar șapte decese și nu nouă, cum am comunicat greșit, s-a scuzat Arafat. Ne-a liniștit ministrul Atilla: din punct de vedere medical, planul a fost realizat. Dacă ar scrie cineva o piesă de teatru, ar trebui să aibă mare imaginație pentru a compune astfel de reacții la o tragedie. Actorii pe scena politică n-au imaginație, ci pur și simplu sunt nepăsători. Sunt cifre, nu suflete. Ei comunică matematic, rece ca sunetul capacului unui sicriu scăpat în groapă. N-au emoție, ci sunt atenți să nu greșească la cifre. Și le greșesc, la fel cum se exprimă.
Dacă nu le pasă, nu pot lăcrima, nu pot face ca astfel de drame să nu se nască și nici să ne spună transfigurați că-și asumă. Asumarea ar înseamna demisia de onoare. Onoare?! E un cuvânt prea mare. Nu, n-au. Politicienii cu suflet metalic vor continua să ne raporteze cifre extrem de subtili și empatici: ți-a murit mă-ta, dude! Despre asta este vorba în tragedia națională: nu avem politicieni la putere cărora să le pese de populație. Le pasă de funcții, de banii și de interesele lor. Și-n goana după puterea absolută, ei vor călcă relaxați pe cadavrele noastre. S-ar putea să fie necăjiți la modul serios, dacă-și vor suci glezna sau își vor murdări încălțămintea de firmă. Atât.
