Ca un venetic parașutat într-o zonă aproape necunoscută, am încercat să observ cum se distrează localnicii care se încumetă să bată orașul la pas în prima zi de Crăciun. Prima impresie: am nimerit din greșeală într-o comună. Una aproape pustie, în care singurele locuri deschise au fost: o farmacie, McDonalds, o shaormerie și un nonstop peste drum de catedrala ortodoxă. Cât pe ce să uit de o mașină de la cetate, unde vânzătorul avea pregătit hot dogul, dar nimeni nu-l lua.
M-am așteptat să fie deschise totuși câteva restaurante cu terase, ori măcar patinoarul. M-am înșelat. Am văzut câteva cupluri răzlețe preocupate de poze cu luminițe. Și ele puține, dar înțeleg că e criză și visteria e golită pentru a se arunca bani pe ceva pentru aproape nimeni. Nimeni fiind eu și cei câțiva oameni de pe străzi. Am mers optimist spre brad, dar el era înconjurat de vreo cinci-șase persoane, care și ele fotografiau minunea. Una tristă, dar economică.
Oricât ai iubi orașul, iar eu sunt îndrăgostit de el, n-ai cum să nu observi că inițiativele sunt spre zero. Nici din partea privaților, nici a autorităților. Nici măcar un program de sărbători n-am văzut să fie afișat. Indiferent că e închis sau nu, așa cum am observat la muzeu. E așa o delăsare de crezi că ai nimerit în cel mai plitictisitor oraș din țară. Probabil sunt și mai și cele care n-au luminițe și nici McDonalds, unde era mare vânzoleală. Aș putea concluziona că nu pandemia ne-a închis în case, ci lipsa de inițiative. Cei care au bani n-au idei, iar cei care conduc orașul sunt la fel de inspirați. Poate la anul va fi altfel, chiar dacă pandemia amenință să se extindă și la sărbătorile din 2021. Să trăim și vom vedea dacă mințile celor cu putere financiară și administrativă au fost luminate între timp.
A doua zi de Crăciun: cetatea a fost fabuloasă
Moș Crăciun cu un spiriduș și ponei, terase deschise și patinoarul la fel. A fost așa cum ar fi fost minunat să se întâmple și-n prima zi.
