Extremiștii în pericol

Aud deja în mintea unor cititori: Poate ai vrut să scrii altfel, ceva de genul Pericol, vin extremiștii! Nu, n-am vrut. Extremiști sunt cei care vor să interzică tot ce nu le convine, chiar dacă nu este ilegal. Și ce nu le convine? De exemplu că AUR a intrat în Parlamentul României. „Problema” acestor membri este că vor unirea cu Basarabia,  că sunt în general credincioși, că susțin familia tradițională, cea formată din femeie și bărbat, dar mai ales că-și iubesc patria. Aha, sunt naționaliști, deci să-i ardem pe rug! Nu pricep de ce nu sunt arși pe rug americanii, că și ei sunt naționaliști. Oare francezii și nemții n-ar merita aceeași soartă? Nu, bre, că ei sunt speciali. Serios? Infantilă perspectivă.

Să privim însă punctual prin personaje și faptele lor. Niciunul dintre lideri nu a fost condamnat penal, n-a furat, n-a dat în cap și nici n-a ucis pe cineva. Unul singur însă are o problemă majoră: Sorin Lavric. Eroul negativ a terminat medicina, e filosof și a scris niște cărți. Bune sau proaste, nu ne interesează, că nu suntem toți comentatori de fotbal, critici literari, doctori în drept șamd. Una dintre ele e o ficțiune și omul s-a apucat să descrie șase tipologii de femei, cu vârste ntre 16 și 30 de ani, dacă-mi amintesc bine o recenzie. Printre rânduri, femeia este privită misogin, la prima vedere, dar prin fantezia scriitorului. Dacă le smulgi din context, imaginile par opera unui misogin nenorocit. Dacă le privești ca un simplu cititor, treci peste. O tanti de la USR n-a putut și-a făcut plângere pentru discriminare, pentru o carte apărută de mai bine de un an. Uniunea Scriitorilor din România chiar l-a exclus. Pentru o carte apărută în 2019 și aflată în comerț. Aberant. Așadar, extremiștii sunt cei care vor să impună stilul unui scriitor, despre ce și cum să scrie.

Mergem mai departe, privind logic, fără sentimente și simpatii. La rece. Niște membri de partid au alte valori și-au câștigat cu ele zeci de posturi parlamentare. Valorile lor nu coincid cu ale altora. Așa e în democrație și e firesc. De asta există atâtea opțiuni politice. Extremiștii însă nu vor așa ceva. Domnule, ne-am obișnuit cu PSD, PNL, UDMR și partidele temporare de 30 de ani. Nu ne mai trebuie unul nou, care e chiar nou ca viziune. Refuzăm acest afront, zic deja unii. Ori asta nu e democrație. Nimeni nu te forțează cu cine să votezi și nici să votezi măcar. Și chiar a fost cea mai slaba prezență la vot din ultimele trei decenii. Chiar dacă n-au votat, oamenii au dreptul la opinie. Să fim însă corecți: nu poți interzice graselor să circule pe stradă pentru că tu preferi balerinele, nici să-i arzi pe rug pe cei bruneți, pentru că preferi suedezii cu ochi albaștri și părul bălai. E vorba de libertatea de a alege și de a fi ales. Așa e și cu AUR. Nu poți interzice un partid că nu-ți place ție. Cu toate că e de orientarea creștin ortodoxă, organizația are musulmani, catolici și atei în ea. Cu toate că e partid naționalist, AUR are membri romi și maghiari (unul chiar e parlamentar acum). Cu toate că e pentru familia tradițională și încurajarea natalității, sunt mulți membri necăsătoriți, iar unul dintre ei chiar George Simion, co-președintele AUR. Așadar, până și-n partidul considerat extremist există democrație și sunt respectate persoanele, nu li se impune cu forța în ce să creadă și cum să-și facă viața.

Bomba cu fitil de plastilină: AUR promovează nepotismul! E o acuzație. Una la fel de interesantă ca restul. Partidul a pornit cu trei membri de familie și alți trei prieteni. El s-a extins pe același model: rude și prieteni care au aceleași valori. Evident că listele la alegeri locale și parlamentare au trebuit completate. Cu cine? Cu cei care au participat la fondarea și ridicarea partidului. Adica prieteni și rude. Un partid nu este o societate de stat sau o instituție pentru bugetari, ci o chestiune privată. Nu vine nimeni să te forțeze în organizația ta pe cine să primești și nici nu trebuie să dai socoteală. E ca și cum eu aș răcni la patronul unei companii ca și-a angajat nevasta director, când de fapt cei doi au fost acționari de la început acolo și nici nu e treaba mea de jurnalist sau cetățean să-l iau la întrebări. Bine, pentru mulți critici AUR nu există libertatea de asociere, dacă lor nu le convine.

În final, că m-am extins prea mult, de asta susțin din titlu că extremiștii sunt în pericol. Nu AUR e organizația extremistă (puteți pune aici ce nume vreți, dar ăsta e subiectul zilei), ci criticii care te amenință că te blochează pe Facebook, te șterg din listă  și îți vor uita numărul de telefon  (poate chiar prieten, iubit sau rudă) pentru că nu ești cu ei. Ei fiind cine? Cei care stabilesc din moliciunea fotoliului cu cine să votezi și pe cine să susții, ce cărți să-ți placă, la ce posturi tv să te uiți și cum să arate sufletul tău pereche. Ori, unde e libertatea mea sau a ta aici? Din câte știu, trăim în democrație și nimeni nu ne  poate impune gusturile politice, literare, artistice și nici măcar sexuale. După ce 70% dintre români au preferat altceva în loc să voteze și aproape 50% dintre cetățeni sunt analfabeți funcțional, EI vor să-ți trăiești viața după criteriile stabilite de societatea no name. Mă scuzați, dar eu sunt extremist doar cu prostia, iar mulți dintre cei care vor să interzică ce nu le place sunt adevărații extremiști. Pericolul adevărat nu e că aceste personaje dau dovadă de prostie, ci și de răutate. Pentru ele nu există prezumția de nevinovăție, ci joacă un rol complex de procurori, judecători și călăi în același timp. Ori, asta înseamnă să fii extremist. De aceea acum sunt în pericol, pentru că alții nu gândesc ca ei. Să fie sănătoși! Societatea are nevoie de fiecare dintre noi, iar prima regulă a democrației e să fiu de acord că nu-s de acord cu toată lumea.