Niciodată în campania electorală și nici după timp de opt luni, primarul nu a spus că este membru UDMR. Peste tot, Soós Zoltán a trâmbițat că este independent. Presa a preluat informația ca atare. Nimeni nu putea verifica la partid dacă este membru sau nu. Primarul n-a spus nici în luna mai că este membru UDMR, când partidul l-a invitat la aniversarea celor trei decenii de la înființare.
Așadar, toată povestea cu independența a fost o strategie electorală inteligentă, prin care cei sătui de gașca veche și cea a UDMR au spus că au în sfârșit un candidat liber de presiunea formațiunilor politice. Și oamenii au votat. Au mizat pe sinceritatea candidatului, care și-a început astfel mandatul cu o minciună. Una prin omisiune, ce e drept, dar tot minciună. Care ar fi fost rezultatul votului dacă târgmureșenii ar fi știut că Soós face parte din formațiunea maghiară, pe care a reprezentat-o și la alegerile din 2016? Nu vom ști niciodată.
Între timp, am observat că toate planurile mărețe din campanie au fost până acum baloane de săpun. Oamenii apropiați edilului mi-au spus: ai răbdare, că lucrurile nu se întâmplă așa repede, dar de la anul vom observa schimbările promise. Rămân însă cu o întrebare: câte minciuni a mai spus Zoli, dacă a început cu una așa de mare? Vom vedea în timp. Momentan avem multe promisiuni. La fel ca în campanie. În rest, nu s-a schimbat nimic important. Primăria a rămas tot un mamut instituțional, cu cei mai mulți angajați din toată țara, la nivelul ei. Ba chiar mai mulți ca înainte de alegeri. Străzile sunt cârpite ca pe vremuri. De gunoi nu mai zic, că e mai mereu pe paginile comunității. Cultural stăm poate mai slab ca înainte. Turistic suntem praf. Politic, tot UDMR conduce. Totuși, să nu uităm ce avem: un oraș superb îngropat în promisiuni. Și câteva minciuni.
