Mizând de mii de like-uri, CTP și Godină au ajuns să se creadă paznicii adevărului și au ajuns să se sfădească într-un război al stelelor verzi din galaxia neuronilor neconectați. Câștigătorul este al treilea. Recorder, evident.
Ca o băbuță senilă, CTP s-a rățoit peste gard la Godină, polițistul lehuz. Miza războiului dintre zeul presei scrâșnite și mușchiul talentat al polițiștilor n-a fost o mână de cireșe, ci ancheta Recorder privind cazul Filimon. Investigația este despre un polițist care s-a trezit să se certe cu o tanti potentă de la un loc de parcare. Se pare că ofițerul a scuipat-o pe doamna cu gura mare, iar ea l-a sunat pe consort, care din două telefoane a aflat cine-i netrebnicul, apoi l-a sunat să-l amenințe că o are mai mare. Ilegalitatea nu este accesarea datelor personale, ci furnizarea informațiilor către o terță persoană. Pe scurt, Recorder a dezvăluit o caracatiță din sistem, care sare la cap când un baștan ridică telefonul. Asta-i tot.
Cu mușchiul umflat, neuronul lui Marian Godină a sărit să-i căpăcească pe jurnaliști, acuzând adolescentin și agresiv că-s amatori. Motivul: nu s-au aplecat suficient de mult asupra personajului Filimon, care n-ar fi vreun îngeraș, ci un scuipăcios. Și da, ar fi meritat mai multă atenție, dar nu ăsta era subiectul anchetei, ci faptul că orice cetățean se poate trezi cu rahat pe clanță, pus de vreun dubios cu relații în poliție, unde angajații statului au acces la datele personale. Este un abuz și este ilegal. Mai mult, după ce s-a plâns de accesarea datelor și divulgarea lor, Filimon a fost la un pas să fie catalogat cu probleme la mansardă. Atât de puternici sunt oamenii care fac preș din anumiți poliștiști.
Este clar că Godină n-a văzut subiectul, faptul că fiecare cuvânt a fost ales cu grijă și absolut orice afirmație era susținută de probe. S-a trezit CTP să-l obrăznicească și pe bună dreptate, dar s-a rupt o țambră de la gard în timpul discursului tunat. Și m-a lăsat paf cu două afirmații care doar în cărțile SF sau în vreun film prost pot exista. Prima: Dacă 20% e adevărat, jurnaliștii și-au făcut treaba. În viața lui de gazetar de opinie, CTP n-a făcut nicio anchetă și probabil n-a deschis un manual de jurnalism. Nu există așa ceva, dar am verificat că poate nu-s eu la curent. Este o enormitate, mi s-a replicat. Dacă m-aș fi prezentat în fața șefilor de pe vremuri cu aberația asta, mi-ar fi arătat ușa. Dacă aș veni în fața cititorilor cu prostia de 20%, atunci iar aș avea probleme.
A doua gogomănie: Dânsul (Godină) a considerat necesar nu să critice, ci să beștelească, să facă cu ou și cu oțet un reportaj de investigație al jurnaliștilor Recorder. Nu folosesc cuvântul anchetă, pentru că nu are ce să caute în jurnalism: anchetă fac numai organele în drept, exclusiv pe baza ei se iau sau nu măsuri legale – jurnaliștii nu anchetează și nu dau verdicte. Probabil, Popescu n-a deschis vreun dexonline sau orice alt dicționar. I-aș fi dat link, dacă s-ar pricepe să-l deschidă, dar îi recomand google. Ar putea afla multe despre verb și substantiv, despre câte feluri de anchete sunt (nu doar ale procurorilor și jurnaliștilor), despre sinonime chiar șamd. Apoi ar putea afla că nici procurorii nu dau verdicte, ci judecătorii. E mare confuzie sub chelia distinsului crucișător al presei eșuate în bârfe la gard.
În concluzie, nu te băga unde nu-ți fierbe oala rămâne o vorbă serioasă, iar talentul de scriitor nu-i totuna cu abilitățile unui jurnalist de investigație. Valabil pentru Godină și CTP, afoni în problema anchetelor jurnalistice.
