Explicația foto se pune la final, dar trebuie să pornim cu a înțelege că sunt 72 de genuri, fără a pomeni sexul biologic. Unul dintre ele este ”Vrăjitorie de gen: Persoana este înclinată spre ideea de a avea un singur gen, dar nu știe care”. Nu este o glumă, ci o lucrare științifică semnată de dr. Shaziya Allarakha (din India, cu experiență OMS și cercetări serioase) și dr. Pallavi Suyog Uttekar.
Există o minoritate care învinge orice problemă serioasă. De ce ar putea fi mai importantă ea decât sute de milioane care suferă de foame cruntă, în timp ce peste două miliarde apucă totuși să înfulece o masă pe zi, dar insuficient? De ce ar fi nevoie de stabilit reguli de bună purtare față de o minoritate când avem 10 conflicte armate (Ucraina, Sudan, Congo, Siria, Gaza șamd)?
Tranziția socială, pronume, identitate de gen, război cultural și toalete non-sex sunt teme serioase în Parlamentul European și în Parlamentul Regatului Unit. Ultima știre vine după un vot al europarlamentarilor, care au respins amendamentul germanului Tomasz Froehlich, care dorea să fie stabilit clar că doar femeile pot naște. Nu mai e vorba de gen aici, ci de biologie. Știință pură.
Povestită acum vreo 30 de ani ca ipoteză de dezbatere, teoria ar fi stârnit râsul și auditoriul ar fi sunat la salvare să-l ia pe autorul glumei, pentru că-i filează o lampă. Acum se insistă că un copil de 4 ani, fără discernământ, ar putea să-și aleagă genul. Din septembrie va fi lege în Marea Britanie. Și dacă nu te supui ca părinte, atunci vei fi pedepsit. În zilele noastre, sute de europarlamentari s-au opus precizării de bun simț că un bărbat nu poate rămâne însărcinat.
Privind global la câte probleme sunt legate de sănătate, războaie, mediu, foamete, epidemie de obezitate șamd, mă gândesc că aș fi pierdut câteva secunde cu problemele minorităților LQBTQ+ pentru a le zice: n-ați vrea să rezolvăm prima oară crizele care rup ușa și riscă să ne ucidă? Probabil că mi s-ar spune că e mai important să discutăm despre pronume. Cum ar putea reacționa un om rațional?
Sunt curios ce credeți. Eu sunt în mare dilemă dacă asistăm la perpetuarea nebuniei sau a prostiei. Nu-s decis, dar sunt sigur că în fața provocărilor extreme aș ignora orice pierdere de vreme pentru a satisface o minoritate. Tulburător și enervant probabil pentru unii, mie-mi pasă mai mult de oamenii care suferă de foame, de sănătate și de soluții pentru rezolvarea conflictelor armate. Până la urmă, dacă lumea nu conștientizează ce este cu adevărat important și nu-și stabilește prioritățile, atunci minoritatea va învinge și nu va mai fi cazul să discutăm despre perpetuarea speciei. N-am merita să populăm o planetă, dacă suntem atât de inteligenți.
