Un an de Ceasul Cetății

Sincer, după primele trei luni, nu mă așteptam să prind anul în Târgu Mureș. Am venit îndrăgostit de oraș și țintit să fac treabă bună. Mi-am dat seama repede că lucrurile sunt mult mai dificile din interior, iar schimbările spectaculoase se vor tot lăsa așteptate. Am spus că poate trei luni nu-s suficiente, dar după nouă luni am obosit. Munca de gazetar într-un astfel de oraș este ca misiunea lui Sisif. Spre exemplu, publici date certe și periculoase pentru societate, dacă nu sunt îndreptate, dar nu se ia absolut nicio măsură. Corupția și incompetența își dau mâna cu prietenie. Oricât de multe dezvăluiri faci, nu contează dacă instituțiile statului nu-și fac treaba.

M-aș fi așteptat la o solidarizare a breslei în cazurile importante pentru oraș. Naiv, ca de obicei. Cum ai putea scrie că un om riscă să ucidă zeci de persoane când personajul îți dă publicitate de ani de zile, iar tu (organ de presă) îi pupi mâinile cu slugărnicie? În cei 30 de ani de presă, am lucrat la gazete serioase și-am condus site-uri. Publicitatea nu avea legătură cu partea editorială, în cele mai multe cazuri (că nu puteai scrie de patron, dacă-l prindeai). Așa e firesc. Aici e o combinație nefastă. Și suferă comunitatea, care nu are o ușă deschisă în redacții. Tăcerea este cumpărată în cele mai multe situații. În avans chiar. De aceea, în anul care a trecut, presa tradițională din Mureș nu a publicat nicio anchetă. Poate mi-a scăpat mie și atunci puteți să mă trageți de mânecă și să-mi dați un link.

Bănuiesc că așteptați bilanțul meu, așa cum a făcut primarul Soos pe 26 octombrie. Aș putea bifa multe realizări și mai multe promisiuni, ca într-o carte care te aburește 20 de pagini până zice ce te interesează (doar o mică parte). Traficul e bun, am publicat aproape 900 de articole, reacțiile au fost satisfăcătoare, n-am murit de foame, cum îmi doreau mulți și nici n-am plecat când mi s-au închis ușile-n nas, pentru a mă opri să-mi fac meseria. Eu nu sunt mulțumit nici de mine și cele mai multe planuri au fost date peste cap de pandemie. Într-un an n-am reușit să angajez pe nimeni care să fie nonstop pe metereze. E greu să găsești. Lumea e preocupată mai mult de bani decât de muncă. Partea proastă e că nici meserie nu știe, dar oricum vrea mălai.

Așadar, după un an, vă pot promite că voi încerca să fiu mai bun, dar fără echipă va fi imposibil. De aceea, sunt curios ce vreți să citiți mai mult: anchete, opinii, reportaje, interviuri sau știri? M-ar ajuta o mână de ajutor. Și o puteți face, iar eu voi asculta sugestiile și probabil așa voi proceda. Cititorul are drept de veto. Sper să mă prindă și anul viitor tot aici, dar un pic mai optimist. Iubesc în continuare Târgu Mureș și sper să se facă bine. De oameni depinde, nu doar de autorități, pentru că știm ce hram poartă, iar năravurile se schimbă greu. Să fiți sănătoși și mulțumesc că m-ați citit un an întreg!