Pâine cu sânge

Buba cu puroi din fruntea caracatiței din Azilele Groazei nu e umflată doar de bani, de corupție și incompetență, ci mai ales de cruzimea cu care angajații îi tratează pe bătrâni, tineri și copii. O pâine dospită în sângele victimelor, pe care autorii abuzurilor o mănâncă pofticios, fără crize de conștiință.

Recent, am stat la palavre cu un oficial din județul Mureș, care ar fi jurat că la noi, în inima Ardealului, nu există cazuri oribile ca-n București. Experiența mea din Târgu Mureș ar fi vrut să contrazică interlocutorul, dar n-am avut dovezi. De ieri avem probe că sângeroasa stemă a orașului, cu un cap de urs în sabie, nu e doar un simbol al curajului, ci arată adevărata față a unor…oameni. Cruzimea. Și nu-s puțini. Am ezitat să le zic oameni, pentru că se comportă ca niște monștri, ce înfulecă suflete pentru a aduna teancuri de bani. Chinuiesc oameni fără putere pentru acea pâine cu sânge. De la administratori la simpli angajați.

Unul dintre administratori este angajat la penitenciar, iar într-o poză de grup e un mesaj: Echipa sfarmă oase. E ultima postare publică, unde a fost tăguit. Omul încasa doar de la Bărdești peste 40.000 de euro lunar. Acolo închiria clădirea și administra Casa lui Min, un iad al ”beneficiarilor”. Ar fi trebuit să fie îngrijiți, dar au fost găsiți în sânge și fecale, în mizerie și înfometați. Ca toată lumea, aștept rețineri, apoi arestări și demisii. Demisii pentru că trei controale au avut loc în iulie la acel așezământ al groazei. Unul care-i sub aceeași cupolă cu cel din Cornești, depistat la primele controale.

Zilele de chin nu vor putea fi răsplătite sau compensate cumva de cei care puteau fi copiii, bunicii sau părinții noștri. Anchetele vor trena, procurorii vor face biluțe din mucii incompetenți ce-i reprezintă pe mulți și justiția se va căuta sub robă până va descoperi o minune. Nu virginitatea, să nu zic puritatea, ci tot cu P începe. Prescripția, desigur. O vreme aceste azile vor părea vindecate de foamea după multă pâine cu sânge. Nu mult timp, pentru că obiceiurile crescute-n în zeci de ani nu pot fi aruncate în ghena uitării. Și vor fi reluate din câteva motive.

Principalul motiv este incompetența, iar ea trece cu vederea mici abateri, pentru că nu le observă. Dacă autorităților li se atrage atenția, atunci nu le observă nici dacă pozele sunt clare și din avion (voi reveni cu un articol exact despre un azil care încă n-a apărut în public). Apoi apare corupția. Și corupția ucide, dar vinovații nu există sau sunt îngeri în viziunea cucoanei care ține balanța. Respectiv justiția. Poate ați văzut cazul judecătoarei de la Constanța, care a ajutat niște indivizi să prejudicieze Năvodari cu 26 de milioane de euro. A primit șpagă, a fost condamnată și până la definitivarea procesului s-a născut Prescripția. Nouă ani a durat istoria anchetei și procesului. Dacă un cetățean normal ar fi furat o găină, omul ajungea clar la pușcărie. Repede. Legea nu este aplicată cu celeritate în cazurile grele. De acolo apare pâinea. Cea cu sângele nostru, al celor care nu mai prindem pensia, că murim de la stres, dar și-al celor care au ”norocul” să beneficieze de azilele groazei, când ar trebui să-și vadă liniștiți de bătrânețe.

În final, aștept ca România să renască. Așa ca un copil: pură, curajoasă și corectă. Probabil nu voi mai prinde evenimentul, dar speranța e singura care ne ajută să mergem mai departe. Poate alte generații vor avea noroc.