Temerar ca orice pluserist care merge la zoo și zbiară la leu de după gratii, Vlăduț Voiculescu a vrut să ne demonstreze că s-a făcut băiat mare și nu mai plânge cu muci, ca alaltăieri, ci a trecut la nivelul următor al maturizării: datul din casă. Cât a stat la minister, n-a zis nici pâs cu gurița lui despre guvernul Cîțu – ci cel mult i-a lăsat pe consilieri și țuțări să șușotească pe la colțuri bârfe, zvonuri, șușanele. Pentru ca acum, eliberată de povara răspunderii, această pârâcioasă mică și vocală să se lanseze într-un potop de acuzații la adresa lui Cîțu și a liberalilor.
Păi bine măi, pusilică, atunci când ai plecat pă combinație cu liberalii, credeai că sunt fete mari? Tu intraseși într-un bordel, dar credeai că-i biblioteca din Alexandria sau mănăstire de taici? Pe cine vrei să îmbrobodești că n-ai știut ce șulfe sunt liberalii, ce sistem de ciordeală cu acte au pus ei la punct în atâția ani, în cârdășie cu siamezii de la PSD? Dacă aveai ceva de spus, de ce n-ai spus din prima zi de mandat? Zilnic să fi făcut conferințe de presă, să fi ieșit în fața poporului, a românilor simpli, plătitori de CAS și abonați la nosocomiale prin spitale, și să fi spus ce colcăială de interese ai găsit în Ministerul Sănătății. Sau nu cumva, elitiști cum sunteți, tu și colegii cu multe masterate (știu, tu n-ai nici licență dovedită, dar ei au masterate pe bune!), n-ați vrut să fiți, cum n-a vrut nici Napoleon, „împărații gloatei”?
Acum degeaba te dai rotund și arăți cu degetul. Nu liberalii se fac de rușine, că ăia n-au rușine, ci tu te faci, că te știam băiat simțit. Și degeaba băgați acum bățul prin gard, tu și colegii tăi la fel de bătăioși în fața oglinzii din USRPLUS: pe Cîțu nu-l schimbă nimeni, că dulapul de la Cotroceni vrea liniște, odihnă și relaxare montană, nu balamuc la Victoria. Ca să nu mai zic că nimeni n-a uitat cum, cu doar vreo patru luni în urmă, voi zbierați cel mai tare că-l vreți pe Cîțu premier și nu-l vreți pe Orban. Azi, v-ați sucit: nu-l mai vreți pe Cîțu, îl vreți pe Orban.
Alba-neagra asta a voastră, dragi copii necrescuți din plusere, îmi amintește de bancul cu țiganul care a plecat la București cu o traistă de prune uscate, dată de pirandă să-i țină de foame. Convins că va găsi un restaurant unde să mănânce, țiganul a aruncat prunele de cum a intrat în București și s-a și micționat pe ele. Dar, cum n-a găsit niciun restaurant mai ieftin, de foame, când să se întoarcă acasă, a început să zgândăre printre prune, zicând, din când în când „Hai, că la asta n-a ajuns.”. Așa și voi: după ce v-ați micționat cu boltă pe coaliția la care singuri v-ați înhămat, nu v-a obligat nimeni, credeți că la Orban n-a ajuns?
