Cocoțată pe un deal, Cetatea Medievală din Târgu Mureș e la o aruncătură de băț de centrul orașului, de unde pare a privi mândră din turnul Bisericii Reformate, cea mai veche clădire a municipiului. Cu toate că locuiesc de niște ani în Orașul Trandafirilor, nu m-am gândit să fac un tur al cetății, deși știam că adăpostește două muzee, șapte bastioane, un sit și expoziții foto. Pe 2 aprilie, într-o zi de vineri la prânz, mi-a venit totuși minunata idee, care ulterior s-a transformat într-o aventură. Două săptămâni a durat tentativa mea de a vizita cetatea cu bastioanele ei istorice. Aveți popcorn?
Angajații fantomă
Dantelată cu cărămidă roșiatică, cetatea se deschide turiștilor prin trei intrări. Prima te atrage cu treptele de piatră și dă în spatele bisericii despre care au fost descoperite detalii de la 1332. Uriașă și spectaculoasă clădire are un nume pe măsură: Biserica Mare. M-am uitat în dreapta și-n stânga pentru a dibui urma unui ghid care să mă lumineze cu detalii despre cea mai veche construcție din Târgu Mureș. N-am avut noroc. Pustiu. Eram decisă să aflu misterele cetății, așa că am luat toate intrările la rând în speranța că voi găsi o persoană calificată care să mă ajute cu asta.
M-am deplasat spre a doua intrare cu gura căscată la un iglu imens de sticlă, total nepotrivit cu aerul medival. Am aflat că fusese plantată anapoda cu destinația de centru turistic. N-a fost nicio zi așa ceva, dar zace părăsită în mijlocul curții. Paralel cu ea am admirat prima primărie a orașului. Încă are vitraliile originale. Nici aici însă n-am dat peste un ghid. Mă tot frământam în mintea mea de turistă cum lași o așa frumusețe singură. În câteva minute am aflat că m-am înșelat. Angajații fantomă au început să mișune timid.
Ghidul surpriză și calendarul abracadabrant al vizitelor
Norocul m-a lovit în moalele capului la ultima intrare, care e și cea mai mare. Pe acolo intru și intră cu mașinile diverse personalități din administrația locală, care păstoresc istoria într-un fel de nedescris. În timp ce făceam ochi mari la orice amănunt care să-mi indice drumul spre un ghid, am zărit un munte de om îmbrăcat tot în negru. Mi-am dat seama că-i portarul, așa că l-am abordat, sperând ca va avea el răspunsuri pentru toate întrebările mele. I-am povestit dorința mea, iar el m-a ascultat cu înțelepciunea părului alb, în timp ce mă privea pătrunzător cu ochii ca două mărgele albastre.
Aș vrea să vizitez interiorul cetății, cu cine aș putea vorbi?
Cu mine, dar nu se poate!
De ce?
E sărbătoare.
Și așa a început o aventură de două săptămâni. Ajunsesem la locul potrivit, dar la momentul nepotrivit. Urma Paștele pentru credincioșii catolici, așa că interiorul cetății (bastioanele) nu se putea vizita între 2 și 6 aprilie, după spusele paznicului. Sfătos și cu bune intenții, acesta mi-a sugerat totuși să vin joi (8 aprilie), miercuri (14 aprilie) sau marți (20 aprilie).
Mi-a mai spus că el se va ocupa de turul cetății. Nu există un ghid calificat pentru asta. Trebuie doar să ceară acordul și cheile administratorului (dacă este acolo), o oarecare doamna Tina. Asta înseamnă să ajungi până în ora 15, după cum a afirmat portarul: “Mai bine veniți până la ora 12, maxim unu, după doi-trei nu mai găsiți pe nimeni”. Program relaxat de bugetari boieri.
Plimbarea se anunță destul de scurtă, pentru că portarul e dispus să îți ofere un tur prin interiorului cetății, dacă promiți că nu te lungești. Mai exact, ai la dispoziție aproximativ 20-30 de minute, deși o vizită amănunțită durează în medie două ore. Și o veste bună: nu se percepe nicio taxă pentru a vizita interiorul cetății.
Abonatul Vodafone nu poate fi contactat
Informațiile acestea devin nule în momentul în care dai nas în nas cu alt portar. Părerile sunt împărțite. Am revenit în altă zi la cetate pentru turul mult dorit. Ce-i drept, era sâmbătă și nu mă așteptam să găsesc pe cineva. Așa a și fost. Pustiu. Nici urmă de portar. M-am ambiționat și am plecat în căutarea lui. Cu greu l-am găsit, noroc cu costumul negru. Era ca un pechinez iritat și expresia feței lui nu era prea prietenoasă (da, i-am putut vedea fața căci nu purta mască deși suntem în plină pandemie). Domnul era destul de ocupat, vorbea la telefon și eu am așteptat lângă el aproximativ douăzeci de minute sperând că nu-și va povesti chiar toată viața în conversația ce-o avea. Pentru că părea chitit să vorbească până i se termina bateria la mobil, l-am abordat.
– Bună ziua! Aș vrea să vizitez cetatea.
– Nu cu mine discutați asta, stați puțin.
Și numaidecât a chemat o doamnă micuță, subțirică și cu părul negru ca abanosul. Ea avea să-mi ofere câteva informații irelevante și care se bat cap în cap cu cele primite de la paznic cu o zi în urmă. Mai exact că se respectă programul. Însă am aflat numele administratorei, pardon prenumele: Tina sau Florentina și atât. Pe site-ul cetății administrator este însă un bărbat (n.r. există și un număr de telefon afișat în dreptul numelui, dar nu răspunde nimeni, pe motiv că abonatul nu poate fi contactat în orice zi ai suna). Tot această doamna micuță mi-a sugerat să mă întorc într-o zi de marți pentru turul cetății.
Aventura continua cu noi personaje
Nu am ascultat-o, așa că am revenit într-o zi de joi. Ghinion și de data aceasta. Într-adevăr, ca turist în Târgu-Mureș ar trebui să-ți faci programul în funcție de cel al bugetarilor care nu și-l respectă.
Așa cum mă obișnuisem, am plecat iar în căutarea portarului, știind deja că el deține toate secretele cetății. L-am găsit rapid și l-am abordat.
– Bună ziua! Se poate vizita cetatea?
– Nu! Nu cred!
– De ce?
– Nu știu să vă zic. Mergeți și întrebați la Muzeul de istorie, că am văzut mașina parcată acolo în față.
M-am gândit că e ziua mea norocoasă. Nu a fost. Am fost expediată în grabă.
Am pornit spre Muzeul de Istorie și Arheologie care aparține de Muzeul Județean Mureș. Am ajuns în dreptul ușii și am început să mă holbez la ușă. Chiar în momentul acela o doamnă a ieșit pe ușă. Părea foarte grăbită însă mi-am permis să o opresc să povestim.
– Bună ziua! Se poate vizita muzeul?
– Nu! (și dădea să plece)
– Și nu se poate vizita nimic în cetate?
– Nu!
I-am mulțumit frumos, iar doamna a plecat în grabă.
Turul cetății: Mit sau adevăr?
Am rămas destul de confuză în urma vizitelor mele la cetate. Se poate vizita sau nu Cetatea Medievală? Mă întrebam în mintea mea de turistă oarecare cum aș putea face să deslușesc misterul. Apoi mi-a venit brilianta idee de a suna la numerele afișate pe site-ul cetății. Unul din ele chiar a funcționat, deși nu mă așteptam. Mi-a răspuns o voce de femeie pe un ton surprins și puțin deranjat. S-a prezentat cu “Cetate, Târgu-Mureș”. I-am explicat cetății intenția mea, iar ea m-a redirecționat către altcineva, căci nu știa dacă se poate vizita sau nu cetatea. O nouă voce de femeie a răsunat din telefonul meu, de data asta, puțin mai agresivă, dar la fel de surprinsă de apel. Mi-am prezentat din nou intențiile și mi s-a zis că urmează să fiu contactată pentru a primi mai multe detalii.
Ziua s-a terminat surprinzător, pentru că, într-un final, am fost contactată de noul administrator, Florentina Vary (n.r. fost responsabil cu relații publice la muzeul condus odinioară de Zoltán Soós și membru în staff-ul de campanie electorală al actualului edil), cu care am programat un tur al cetății marțea viitoare, mai exact pe 20 aprilie, după prima tentativă din 2 aprilie. Așadar, turiștilor le sugerez să-și caute o cazare ieftină, că durează până când au șansa de a vizita Cetatea Medievală din Târgu-Mureș așa cum se cuvine, nu doar pe lângă ziduri.
Așa funcționează lucrurile într-un oraș în care primarul a tot bătut moneda că va dezvolta turismul. Momentan, domeniul se află în zona crepusculară la aproape jumătate de an de când a preluat mandatul. Oricum, nu mă dau bătută și peste un an voi încerca să cuceresc cetatea la pas, ca un turist oarecare.
Un „articol” absolut mincinos. Pare o răfuială politică sau de altă natură a unor oameni lipsiți de curaj ce latră printre scândurile unui gard care îi protejează mai mult pe ei decât pe trecători. Maliția manifestată pe parcursul a două săptămâni căutând în „birouri fără personal”, stupiditatea din cauza căreia nu a putut autoarea citi de pe prezentările în trei limbi detalii despre fiecare dintre obiectivele în fața cărora sunt amplasate, mă fac să cred că această cucoană ce își arogă, fără temei, imaginea de turist, minte și dezinformează la cererea unor lași, lansând totodată un atac la persoana Florentinei Váry, dealtfel, o femeie extrem de cultă și binevoitoare. Într-o situație similară, tot în pandemie, am primit material de informare cu privire la Cetate și chiar dacă nu am fost tratat că „buricul Pământului” am fost capabil să citesc singur materialele extrem de explicite și să mă bucur de informații alături de peisajul spectaculos oferit de Cetate. Probabil că o gospodină frustrată, cu veleități de jurnalism mediocre, are nevoie de întreg staff-ul unei instituții de cultură ca să îi explice EI, ce și cum cu o Cetate. Pariez pe capul unuia dintre lașii care au scris articolul și nu au avut curaj să-l semneze că tot nu ar fi înțeles nimic. O mizerie de articol scrisă malițios, un atac la persoană ascuns în spatele jurnalismului de doi bani.
La un an și două luni de la apariția articolului apare un comentator no name care se gândește să rescrie istoria. Eu mizez pe acuratețea informațiilor din artico, care probabil pot fi verificate și acum. Cetatea n-are ghid, la fel cum nici pentru a urca in turnul prefecturii (alt subiect) nu prea e posibil, pentru ca din doi ghizi unul a demisionat si se cauta inlocuitor.
Așadar, avem de-a face cu un turism extrem de slab pregatit, daca in principalele obiective nu are cine sa te indrume. Nu e vorba sa citesti pe panouri (poate e mentionat ca bastioanele nu pot fi vizitate, ca sunt ocupate pe interese), ci de faptul ca principalele obiective sunt lasate la voia intamplarii. Ca turist, eu as vrea sa le vizitez (cetatea si turnul prefecturii). As dori indicatii exact unde pot sa dau de cineva care sa ma informeze (spre exemplu, la Palatul Culturii exista un birou turistic cu doua doamne dragute care-ti dau n harti si documente pentru a afla ce e de vazut in oras si in judet). As vrea insa prea multe, dar e cam imposibil. Si desigur mi-ar placea sa savurez un pahar de vin sau o cafea la o terasa de la cetate, unde exista o singura varianta. Motivul: celalalt spatiu a fost inchis de un an si ceva, iar licitatia pentru restaurant n-a fost deschisa, insa a fost prelungita pentru singura terasa din zona. Sunt multe lucruri de facut, iar eu am adus multi turisti in oras si le-am aratat cat de minunat este Targu Mures. Timpul insa nu-mi permite sa fiu ghid in locul autoritatilor locale. E treaba lor. Sa si-o faca, pentru ca de asta iau o cârcă de bani.
In rest, nimeni n-are ceva politic sau de alta natura cu Florentina (ea nu face politica, din ce stiu, ci doar l-a sustinut pe actualul primar si fost șef. Acum vedem pe ce a mizat. Un om care una zice si alta face, apoi minte, așa cum a facut-o cand a spus ca este candidat independent, dar de fapt e membru UDMR de 20 de ani. Dacă ar avea cineva răbdare să verifice toate contractele cu firmele si ONG-urile, atunci ar afla ca in jur de 80% dintre ele sunt cu maghiari. Asta nu mi se mai pare ca e primar pentru toti locuitorii, unde romanii sunt mai multi).