În weekend a avut loc al 15-lea congres al UDMR, iar liderii partidelor vechi s-au prezentat cu căciula-n mână să bălească în timp ce rosteau ode singurei formațiuni politice care a fost cel mai mult la guvernare în cei 31 de ani de aparentă libertate. Peltic, Ciolacu a ridicat asociația culturală până în slăvi, iar Ludovic Orban și Florin Cîțu n-au fost mai prejos. De unde atâta dragoste pentru UDMR?
Dacă privim retrospectiv. niciun lider maghiar n-a adus un aport senzațional. Ba chiar nici pe plan local n-au făcut vreo brânză de pus în vitrină. Avem chiar acum o idee despre competența lor, când județul Mureș și municipiul Târgu Mureș sunt conduse autoritar doar de membri ai asociației culturale. Sigur, vor apărea voci că abia în octombrie se face anul de când au preluat puterea deplină (bine, nu e cazul șefului Consiliului Județean, aflat la al doilea mandat). Eu n-am observat ceva spectaculos sau măcar remarcabil, dar recunosc că n-am asistat la fiecare petec de asfalt pus cu surle și trâmbițe.
Revenind la discursurile siropoase, n-am să pricep de unde până unde au descălecat liderii politici să laude o formațiune ciudată (în mod firesc, UDMR n-are trebui să fie în parlament și nici la guvernare, nerespectând regulile jocului politic, mai exact să candideze ca orice partid și să fie partid). Singura nevoie a politicienilor e a unei majorități, iar UDMR are talentul (recunosc) de a se lipi de putere mereu. Totuși, ce mari politicieni sunt cei care se milogesc și negociază în fața unui procent infim doar pentru a se așeza la masa unde zace cașcavalul? Parca n-aș vrea să-i cataloghez, dar mă îndoiesc de putirința lor. E ca și cum ți-ai chema amantul soției să te ajute în dormitor cu consoarta. E penibil și înjositor, dar așa sunt politicienii noștri în general.
De aceea am omis să dau detalii despre evenimentul UDMR, unul care arată doar impotența politicienilor români. Și da, bravo UDMR că i-ai făcut să-ți pupe tălpile. Din acest punct de vedere, asociația culturală se dovedește cel mai bun actor politic.
