De circa o săptămână, Mark Christian Hermann este deja și în mod oficial consilierul personal al primarului Soós Zoltán, iar Ceasul Cetății l-a provocat la un interviu. Mănușa aruncată a fost ridicată chiar între zidurile cetății, unde discuția s-a purtat într-o lungă plimbare, pentru că în spatele liniștii aparente din clădirea primăriei se dă o luptă de gherilă. Noua echipă este boicotată de cea veche, iar cea nouă nu a știut de unde să se apuce de lucru în acel haos creat, mai ales în decursul ultimelor săptămâni, de la alegeri până la investirea primarului. Să nu uităm că fosta administrație a lăsat în urmă o „familie” uriașă de vreo 1200 de angajați, fiind astfel pe primul loc în topul primăriilor la numărul de salariați în raport cu numărul locuitorilor. Și nu-i ușor ca o mână de oameni să poată ține sub control o armată crescută în două decenii de cuplul Florea-Maior. Încă de la învestire, Ceasul Cetății a încercat să comunice cu echipa noului primar, dar s-a lovit de un zid de tăcere. Zid spart acum prin interviul exclusiv și primul acordat de cineva din echipa primarului Soós.
Se știa cu mult înaintea alegerilor că, în cazul unei victorii, vei fi alături de primarul Soós Zoltán. Totuși aș vrea să mă lămurești, de ce ai renunțat la candidatura anunțată în septembrie 2019?
Într-adevăr, la patru luni după anunțarea candidaturii mele, în luna ianuarie al acestui an m-am decis să mă retrag în favoarea lui Soós Zoltán și să îi acord susținerea mea maximă. La baza deciziei mele a stat un motiv cât se poate de simplu: nu aș fi putut trăi cu acea povară morală pe propria-mi conștiință, prin care să îmi asum riscul, ca prin a ne concura cu Soós Zoltán, cotat cu cele mai bune șanse, să facilităm victoria unuia dintre oamenii vechiului sistem, dându-i cu piciorul acelei schimbări atât de necesare și de dorită de o masă critică tot mai mare. A fost o decizie cât se poate de rațională, dar și una de suflet, asupra căreia am reflectat mult. Ca orice om, am avut și eu frământările mele. Însă rezultatul alegerilor mi-a confirmat că am luat cea mai bună decizie pentru acest oraș. Din acel moment înțelegerea mea cu Soós Zoltán a fost că vom lucra împreună pentru reconstruirea Târgu Mureșului.
Ce rol vei îndeplini în preajma primarului proaspăt învestit?
De la momentul învestirii sale, la limita celor 30 de zile după alegeri, când aproape ieșisem din perioada maximă specificată de lege pentru ca noul primar și noua echipă de consilieri locali să depună juramântul, acest lucru s-a întâmplat. Cu greu. Este cât se poate de evident cum s-a tras de timp și de ce. Dincolo de faptul că fostul edil nu numai că nu a avut bunul simț de a fi prezent la ședința de învestire a noului primar și a consiliului local, ca mai apoi să își predea biroul și cu o strângere de mână să îi ureze succes urmașului său, mai mulți angajați din primărie mi-au povestit că după 20 de ani de colaborare nu a fost în stare nici măcar să își ia rămas bun de la ei. Cât de trist, nu-i așa?
Pe de altă parte, Târgu Mureș nu a fost singurul oraș care s-a putut “bucura” de o perioadă atât de lungă de la data alegerilor până la momentul învestirii oficiale al primarului nou ales. Practic, toate marile orașe unde s-a petrecut schimbarea mult așteptată de ani buni, au avut parte de același tratament. O atitudine ostilă a unor oameni rămași pe baricade care dincolo de faptul, că nu au știut să piardă cu demnitate și să accepte regulile de joc democratice, se vor duce până în pânzele albe ca să opună rezistență schimbării. Și nu mă refer doar la București și la scandalul aparte de la Primăria Sectorului 1, ci și la orașe precum Brașov, Timișoara sau Bacău. Tergiversările însă nu s-au încheiat aici: după învestirea primarului ales, datorită unor piedici, ca să nu spun bețe în roate, a durat ceva până când a fost posibilă numirea mea în funcția de consilier personal al primarului.
Ce domenii vei acoperi și cum îl vei ajuta pe noul primar să facă schimbarea?
Domeniile de care mă voi ocupa din această poziție țin în general de sfera problemelor din administrația publică locală, de implementarea bunelor practici de guvernare locală și asigurarea transparenței instituționale. Cât timp am fost consilier local, am sesizat multe nereguli la nivelul autorității publice locale. Din acest considerent voi monitoriza activitatea unor direcții, servicii sau compartimente din aparatul de specialitate al primarului, atât în ceea ce privește relațiile inter-compartimentale cât și în relația cu cetățeanul. Voi propune primarului soluții operative, legale și economice pentru îmbunătățirea activității. Cu toții știm, că bugetul orașului este o gaură neagră. Banii contribuabililor se scurg de ani de zile pe diferite căi, fără a se vedea vreun rezultat. De aceea vreau să îi ofer sprijin primarului, în sensul că banii orașului să fie cheltuiți în funcție de nevoile și necesitățile reale ale comunității, și nu după interesele unor personaje și grupuri obscure. Cum am remarcat și înainte, o altă provocare este relația instituției cu cetățenii. Primăria Târgu Mureș, de-a lungul ultimilor ani, a ajuns oarecum o feudă a unor indivizi care se comportau ca niște boieri pe moșia lor, tratându-i cu dispreț tocmai pe acei oameni care le plăteau salariile, pe onor contribuabilul, cetățeanul plătitor de taxe și impozite. Indiscutabil, în această privință vor fi necesare schimbări majore. Rolul meu concret este de a identifica posibile soluții la problemele deja existente și să îl consiliez pe primar în luarea unor decizii cât mai bune, corecte, juste și echitabile. În fond, vorbim despre niște decizii cu impact major asupra vieții întregii comunități târgumureșene.
Ce ai descoperit până acum că e în neregulă în instituție?
În perioada extrem de scurtă petrecută în primărie, vă pot spune, la modul cel mai sincer, că nu am reușit să înțelegem pe deplin cum funcționează anumite mecanisme interne. Pur și simplu nu există nicio logică asupra modului în care a fost organizată această instituție. În mai multe departamente se lucrează ad-hoc, fără proceduri clare. Și vă spun asta inclusiv din perspectiva experienței mele dobândite ca și consilier local. La acea vreme am militat pentru încetarea acelor cutume și metehne care au ținut orașul blocat, iar cetățenii erau supuși la cheremul și mofturile unor personaje care nu aveau nicio viziune, dar care voiau să-și păstreze puterea cu orice preț. Nici lipsa de transparență, nici piedicile puse nu erau întâmplătoare: cu cât erau apele mai tulburi, cu atât mai bine puteau „pescui” unii în acel haos organizat.
Și ca să vă dau un exemplu concret: anumiți angajați lucrează în diferite departamente, deși cu toții sunt angajați în cadrul altui serviciu. Există un Birou Unic în organigramă, al cărui rol inițial ar fi fost ca fiecare cetățean să-și poată depune toată documentația pentru obținerea unui aviz sau a unei autorizații, ca apoi tot de acolo să-l ridice. Ce se întâmplă de fapt? Cetățeanul este plimbat în mod inutil prin toată insituția, alergând prin șapte birouri: la un birou pentru o hârtie, cu care merge la casierie să-și achite taxa, apoi de acolo cu dovada plății la alt birou pentru a primi o ștampilă pe aceeași hârtie etc. Toate acestea în era digitală, în secolul XXI. Iar în același timp, angajații acelui Birou Unic care face parte din organigrama instituției, dar lăsat fără obiect de activitate, au fost repartizați în tot felul de alte servicii și compartimente, făcând o cu totul altă muncă decat cea specificată în fișa postului inițială.
Nu întâmplător m-am folosit mai adineauri de sintagma „haosului organizat”. Impresia mea personală este că acest labirint instituțional a fost creat cu bună știință de câțiva oameni. Cu cât este mai de neînțeles pentru cineva sistemul și mecanismele lui, cu atât va fi mai greu de controlat cum se cheltuiesc banii publici, că în fond despre asta e vorba, sper că e clar pentru toată lumea: de interese și mulți bani.
Da, este cât se poate de clar că au existat interese. Dar cine crezi că se face vinovat pentru crearea acestei administrații haotice?
Nimeni nu caută țapi ispășitori. Vorbim în primul rând despre decizii, fapte și consecințe. De aceea nu ne antepronunțăm și nicidecum nu formulăm judecăți de valoare la adresa nimănui. Există o vorbă din bătrâni: „Peștele de la cap se împute, dar de la coadă se curăță”. Deci, trebuie văzut per total, de la nivelul superior până jos tot ce s-a întâmplat, tot ceea ce s-a făcut în această instituție, până la cel mai mic detaliu. În opinia mea, cheia deslușirii acestui mister ți-o dă în primul rând capacitatea de a privi în ansamblu lucrurile. De-a lungul anilor am lucrat în mai multe colțuri ale lumii, oferind servicii de consultanță și management operativ în domeniul securității și sănătății în muncă, mediu și management de calitate, în niște mari proiecte internaționale. De la Austria, Germania, Suedia până la Africa de Sud și Uruguay. Rolul meu clar definit într-un sistem de management conturat și bine implementat mi-a facilitat șansa de a înțelege ușor anumite mecanisme. Dar aici deja e vorba de cu totul și totul altceva…
Poți fi mai explicit?
Evident. Înțeleg cât se poate de bine faptul că, după aproape 20 de ani, timp în care au fost expuși unui stil dur și autoritar, cu dispreț față de oameni, față de lege sau proceduri, unii dintre angajații primăriei aflați pe funcții de conducere s-au supraadaptat și s-au topit bine în acel peisaj, ajungând să empatizeze tocmai cu cei care i-au abuzat, determinându-i chiar să le justifice atitudinea și să îi sprijine în atingerea scopurilor. Dacă mai adăugăm și atmosfera de panică vădit creată de niște personaje care au pierdut alegerile, dar care nu pot accepta ideea schimbării, de la amenințările gen „toți veți fi dați afară” până la acuzațiile de „epurare etnică”, apărute rapid după alegeri, este cât se poate de evident ce se întâmplă. În psihologie acest fenomen se numește Sindromul Stockholm, care se definește ca un răspuns psihologic la o anumită situație de stres.
Nu este deci un secret faptul că noul primar și echipa sa întâmpină o rezistență, una anticipată. Acest grup, constituit în interiorul instituției și care și-a consolidat puterea sub tutela vechii conduceri, va riposta și se va opune schimbării, acelei schimbări pe care au decis-o de fapt cetățenii, printr-un vot covârșitor. Ce se întâmplă de fapt în cetatea noastră? În timp ce o țară întreagă îl aplaudă pe Ilie Bolojan pentru ceea ce a făcut întâi la nivelul Primăriei Oradea, apoi la nivelul Consiliul Județean Bihor, la Târgu Mureș se bat tobele cu pericolul așa zisei „epurări etnice”… (zâmbet). Și uite așa, prin asemenea pretexte puerile și tot felul de tertipuri, recurg la blocarea activității primarului prin diverse mijloace mai mult sau mai puțin legale și morale, sperând că vor reuși să rămână în continuare pe poziții și să-și continue practica în dirijarea banilor publici în folos personal sau de grup.
Spre exemplu, în zilele următoare, luni și marți, șase directori ai unor direcții importante din primărie au ales să își ia „concediu de odihnă”, toți împreună și toți în aceeași perioadă. Dacă nu am trăi vremuri de pandemie, aș spune că se duc la SPA. Dar lăsând gluma la o parte, toate aceste concedii au fost plusate și de niște concedii medicale, destul de suspecte după părerea mea. Stăm și ne întrebăm, de ce oare? Au pregătit ceva ce ei consideră că le va fi benefic lor, ca grup? Noi știam demult ce urmăresc, am văzut tot felul de „mișculații” în ultima perioadă. Deci ne așteptam la asta și suntem pregătiți. Aș fi fost mai degrabă suprins să nu o facă…
Ai o lista de dorințe pe care vrei să le realizezi alături de primarul Soós Zoltán?
Da, în fond acestea au fost incluse și în programul său pentru oraș. În primul rând, îmi doresc ca orașul nostru să își recapete strălucirea. Vreau să punem capăt corupției la nivel instituțional. „Zero toleranță pentru faptele de corupție!” – a fost un mesaj cât se poate de clar. Cine nu acceptă această regulă, nu are decât să plece. Doresc să avem o administrație suplă, eficientă, care să servească un oraș în care să nu mai existe cetățeni de rangul doi, în care fiecare dintre noi să fie parte și în care fiecare să aibă un cuvânt de spus. Și dincolo de toate, să punem capăt discriminării la care au fost supuși târgumureșenii, români, maghiari, rromi deopotrivă. Să punem capăt acelei cutume de propagandă ieftină finanțată cu milioane de lei risipiți din banii orașului pe servicii de reclamă și publicitate, prin care unii își construiau cultul personalității și imaginea lor electorală, pozându-se ca „mari gospodari” la vopsirea unui gard sau amplasarea câtorva pavaje pe un trotuar. Nu manipularea, minciuna sau falsa promisiune a unor „gratuități”, nu mesele gratuite, chefurile și alte paranghelii cu iz de mită electorală, ci rezultatele palpabile pentru cetățean să fie de acum înainte brandul primarului și a echipei sale. Că de pâine și circ s-a cam săturat lumea. Apoi îmi doresc, de fapt o pot spune chiar și în numele echipei, să câștigăm un al doilea mandat, iar următoarea campanie să se bazeze pe tot ce s-a făcut, pe promisiunile pe care le-am respectat cu toții, acei oameni care au contribuit la programul primarului pentru următorii 10 ani.
Care este relația ta cu Zoli?
Este o relație de prietenie sudată în timp, bazată pe un respect reciproc. O relație construită pe încredere și spirit de echipă. Zoltán poate să îmi spună orice fără să mă supăr, și eu la fel. Îi sunt loial lui ca om și ca profesionist, dar în același timp și echipei cu care am câștigat aceste alegeri și cu care vrem să implementăm programul de reconstrucție al orașului nostru. Am avut cu toții niște deziderate comune care au primit o susținere puternică din partea cetățenilor, așa că din acest moment există o singură direcție: înainte! Tocmai pentru că dincolo de relația noastră profesională îi sunt prieten, dacă voi considera că primarul ar urma să ia o decizie greșită, eu îi voi atrage atenția asupra acestui aspect, la fel cum o va face și el dacă nu aș proceda corect. Ideea este să facem cât mai puține greșeli. Însă toată lumea trebuie să rețină un element esențial: el este Primarul, el ia deciziile. Nici nu se poate altfel!
În loc de o biografie, aș dori să-mi spui și câte ceva despre tine, pentru că informațiile sunt vagi și contradictorii.
Filosofia mea este că nu funcțiile, nu blazonul sau titulaturile te califică pe tine ca om. Ci ceea ce faci tu în viața ta de zi cu zi, precum și modul în care te poți adapta la schimbările tot mai mari la care trebuie să facem față. Dacă dau înapoi filmul vieții mele, mai ales pe ultimele două decenii, pot spune că am avut o viață supusă unei ample dinamici a evoluției lumii contemporane. Datorită conjuncturii familiale, am fost predestinat să cresc într-un mediu multicultural, în confluența culturilor și a limbilor române, maghiare și germane. Apoi, la vârsta de 9 ani am luat din bibliotecă o carte pe care abia puteam să o țin într-o mână la cât de grea era. Era un curs de limbă engleză. Am întrebat-o pe mama dacă mă ajută să învăț să pronunț corect cuvintele. Nici în școala generală, nici în liceu nu am avut parte de ore de limba engleză. Uite că azi lucrez totuși într-un mediu în care engleza e limba predominantă. Cred că de aici mi se trage și pasiunea pentru limbile străine, învățând pe parcurs suedeza la un nivel mediu și spaniola la un nivel de bază.
În adolescență am mai făcut și trei ani de voluntariat la SMURD și am făcut-o dedicat ideii de a-ți ajuta aproapele, învățând niște lecții pe viață. După doi ani de studii de psihologie la Cluj, la fel ca pe mulți alții, m-a apucat și pe mine „dorul de ducă”. M-am decis să îmi continui studiile la Budapesta.
Fac o mică paranteză: la acea vreme Clujul lui Funar era un oraș sumbru și trist, cu o atmosferă toxică, iar Târgu Mureșul, abia preluat de Florea, era considerat un oraș frumos și cochet, cu o notorietate pozitivă în toată țara. Un oraș în care era mai bine să trăiești decât în alte locuri. Opt ani mai târziu, când m-am reîntors acasă, schimbarea era deja radicală, foarte vizibilă. În timp ce Clujul era în plină ascensiune, urmăream aproape neputincios decăderea orașului meu sub sigla votului etnic, de-a lungul unei perioade de încă 12 ani de la întoarcerea mea acasă. Acesta a fost și motivul pentru care m-am decis, la acea vreme, să mă implic în viața urbei.
Dar revenind la aceeași ordine de idei, la un moment dat nu m-am mai regăsit în Clujul de atunci. Mă simțeam plafonat, fără șansele unui trai decent în acele vremuri de sărăcie din așa zisa perioadă de tranziție a României. Astfel m-am mutat la Budapesta, unde am studiat și științe politice, călătorind în mod regulat, ani la rând în țările scandinave. Nu mi-a fost ușor nici acolo, dar oportunitățile erau altele. La un moment dat mi s-a ivit o ofertă de nerefuzat, care mi-a schimbat total direcția pe plan profesional, motiv pentru care m-am specializat pe un domeniu care-mi era mai aproape pe latură practică. Astfel, de 13 ani îmi desfășor activitatea în safety management, domeniu în care mi-am putut valorifica experiențele acumulate în timp: comunicarea, limbile străine, capacitățile organizatorice, abilitatea de a gestiona situații sensibile și de a găsi soluții optime, totul într-o sferă concurențială, în proiecte internaționale.
De mic copil am fost dominat de o idee. Că se poate și altfel: mai bine, mai eficient, mai uman. Că întotdeauna există mai multe soluții pentru orice problemă. Totul este să ai răbdarea și inteligența să le cauți. Voi reuși și în orașul meu același lucru, alături de primarul Soós Zoltán.