E ziua României, dar și prima lună de Ceasul Cetății. Așa s-a întâmplat. Fără niciun plan secret. Am ales lansarea pe întâi pentru că-mi place să fiu pe primul loc în ceea ce fac, iar toate site-urile mele au avut această cifră ca zi de lansare, cu o excepție, când mi-am făcut cadou un site de ziua mea. Adica mi-am dat de muncă.
Fără acesta, 105 articole au apărut pe Ceasul Cetății. Prin ele s-a zdruncinat puțin căruța presei ce se tărăgăna cuminte prin cetate, fără pic de concurență și zvâc, s-au burzuluit șefii din sănătatea locală, că le-am scuturat epoleții neatinși, politicienii au început să ciulească urechile a iepurași adulmecați de lup, iar mafia locală a ridicat o sprânceană. Sigur, în curând, #ocs va reacționa. Vom vedea cum.
Urmează dezvăluiri pe Ceasul Cetății despre instituții neatinse de presă aici. La fel vor urma anchete despre personaje tabu pentru gazetarii obișnuiți cu publicitatea care închide gura. În cazul meu, publicitatea mi-o fac cititorii prin onoarea de a mă lectura și de a mă distribui. Apoi, cândva, poate înainte să-mi termin ultimul bănuț de argint, va veni și publicitatea, necesară de altfel, care e o afacere separată de partea editorială. Momentan, aici nu se înțelege asta, la fel ca-n multe alte părți.
Sper să pot scrie un editorial și peste un an de zile, în care să bifez realizări și să prezint noi planuri. Azi, ar fi trebuit să bifez trei sărbători, cu tot cu o emisiune tv, dar invitatul a uitat de ea. Nume important. Nu-l dau, că n-are sens. Ar fi fost perfect. Mă mulțumesc cu două sărbători și să le urez cititorilor sănătate și să ne intersectăm cu bine cât mai des.
PS Spre deosebire de mulți dintre cetățenii patriei, care una zic și alta fac, eu fac tot ce spun, dacă depinde de mine. Promisiunile mele vor rămâne în vigoare atât timp cât sunt sănătos și-n viață. Altfel, avertizez din start să nu contați pe mine, pentru că, spre deosebire de oamenii cu vizibilitatea mare, eu sunt conștient că nu-s vreun zeu.