E prea dur cuvântul dictatură? Este, dar este și realitatea crudă. Se întâmplă atunci când un popor este condus forțat de un regim politic.
Fapte. Ianuarie 2020. Coronavirus este un virus gripal care trece, au anunțat autoritățile internaționale și naționale. Martie. Începutul carantinei. OMS s-a sucit. E grav, a spus atunci. Vara anului trecut: circulația este liberă, dar stăm în carantină 14 zile dacă venim din zone roșii, chiar și cu testare. Iarna acestui an: nu va fi obligatorie vaccinarea. Primăvara s-a schimbat atitudinea internațională și cea națională: avem nevoie de un certificat digital pentru a călători. Revolte în lume, dar inutile, pentru că prea puțin au durat. Și astfel ajungem iar la vaccinarea care nu era obligatorie, dar a devenit obligatorie dacă nu vrei să stai doar în casa sau pe strada ta. Pot intra în cluburi, concerte, țări șamd cei care s-au vaccinat. Bine, dacă prezintă un certificat digital cu cod QR.
Și așa vaccinarea devine obligatorie: nu mai poți părăsi țara și nu ai acces la multe locuri în interiorul patriei. Sigur, autoritățile sunt generoase și-ți spun că poți călători și fără, dar stai în carantină. Și ce sens are să-ți iei concediu când o lună ești ca arestat: atât când ajungi la destinație, cât și la întoarcere. Nu oprește virusul niciuna dintre aceste măsuri. Vaccinul nu te ferește de boală și mutațiile Sars-2. Poți muri sau suferi. Cei de la vârful guvernelor incompetente (n.r. ele au permis răspândirea) din întreaga lume nu garantează nimic, la fel ca producătorii de seruri, dar susțin cu tărie că faci o formă mai ușoară. Bine, există excepții în care prea mulți vaccinați au murit în timpul tratamentului sau după ce s-au virusat. Ei nu contează pentru regimurile politice dacă nu este vorba de părinții, partenerii de viață sau odraslele lor. Atunci ar fi tragedie.
Așadar, bine ați revenit în dictatură. Românii sunt obișnuiți. Spre deosebire de regimul comunist, acum poți spune o vreme ce dorești. Zic o vreme, pentru că guvernul României a stabilit limite. Când i se pare că prea ți s-a urcat democrația la cap, îți închide site-ul sau ziarul, iar pe online ești restricționat pe conturile de socializare, pentru că opinia ta deranjează. În democrație așa ceva este imposibil, dar în dictatură e normalitate. Și este doar începutul. Legislația europeană și națională sunt suluri de hârtie igienică, cu care politicienii se șterg la…nas.
PS Dacă mă întrebați de soluții, există doar una: proteste de stradă. Acolo e alt nivel și niciun stat din lume nu-și poate lichida poporul.
