Despre românism în zonele maghiarizate

‘‘E un cățel super doamne as vrea sal strâng an brațe”, a scris o doamnă pe pagina Ministerului Afacerilor Interne la imaginea cu câinele polițist Șuier. ROmâncă sută la sută. Povestea mea este scurtă. Românismul este apă de ploaie dacă habar nu avem limba română. Pe baza acestei expresii s-a dezvoltat mișcarea unionistă care a bifat victoria de la 1918. Într-o perioadă nefastă pentru educație și cultură, cred că este ridicol să vii în fața minorităților și să te bați cu analfabetismul în piept.

Sigur că este deranjant când observi în zonele maghiarizate din țară că românii sunt marginalizați la aproape orice: evenimente, joburi, contracte șamd. Este, dar nu poți lupta împotriva acestor discriminări etnice cu înjurături și alea scrise greșit. E nevoie de unitate și presiuni ale societății civile pe zona administrativă. De aceea apreciez politica Ungariei: știe să penetreze orice comunitate în care are ”enoriași”, îi răsfață cu evenimente, bani și le pune steagul în piept ca în vreme de război pe o redută. Noi nici nu știm să fim acasă în casa noastră.

Din nefericire, guvernul nostru nu are nicio inițiativă patriotică, se împiedică și el în limba natală, iar românul de rând se uită cum este dezavantajat în favoarea minorităților, de parcă nu s-au născut pe pământ românesc și nu suntem egali. Așadar, românismul e o frumoasă perioadă romantică din istoria țării, când unioniștii erau culți și își iubeau patria. Acum e desuet și penibil să ai pretenții când stâlcești limba natală, iar istoria o știi pe sărite din doi în cinci, cu goluri dureroase în memoria colectivă. O mișcare sănătoasă pentru românism nu poate fi formată din plebea incultă, din interlopi, oameni de afaceri penali și papagali ce strigă îndemnuri patriotice. Ea trebuie să se bazeze pe o elită intelectuală. Momentan ea este împrăștiată în câteva formațiuni politice sau zace în depresie în vreun colț uitat de bibliotecă. Fără elita pomenită și unitate, românismul e doar o trambulină politică pentru măscărici de ocazie, care ne vor distra amar, dar nu vor rezolva nimic, ci doar vor mai face rost de un mandat de parlamentar sau vreun avantaj material.