Cum a fost 2024 și ce ne așteaptă de mâine

2024 a fost cel mai ciudat an din cei 50 ai mei și indiciile sunt că și 2025 va fi anormal. Un bilanț personal scurt, unul mai lălăit la nivel național și mondial, despre viitorul care nu sună bine. Cred că 2024 este începutul sfârșitului pentru ceea ce credeam că e viața firească.

• A început cu moartea tatălui, iar lipsa sa e ca o mușcătură de măr dintr-un fruct niciodată întreg.
• A continuat cu alegeri în care campaniile electorale au fost mizerabile și politicienii au încercat (ba chiar reușit) să păcălească electoratul că ei sunt cei potriviți. Local au câștigat tot ei, cei care-s la butoane din 90.
• Vara a fost ucigătoare, iar autoritățile au fost din nou surprinse că-n 35 de ani n-au un sistem de irigații și alternative la penele de curent și de apă.
• Toamna ne-a adus alegerile clovnilor. În parlament și la președinție. Parlamentul a fost surprins de un nou val al așa-zis suveraniștilor, unde trei păcălici domină opoziția. Li s-a alăturat în banca învinșilor o formațiune progresistă și habarnistă.
• Am avut și premiera istorică cu anularea ilegală a alegerilor, apoi a venit aceea cu a unui președinte neales care și-a prelungit mandatul ca-n dictatură. În timp ce puterea afișa masca lui Putin pentru a caracteriza opoziția, tot ea se comporta fix ca Putin.
• Magistrații s-au dovedit o unealtă excelentă în mâna unei puteri despotice, iar serviciile secrete s-au prezentat ca balerinele de la bară în cluburile de noapte. Susținătorii unui ciudat au fost călcați de mascați, li s-au confiscat mijloacele de comunicare, au fost reținuți pentru arme stricate și neletale, dar circul clovnilor a funcționat pentru popor sau pulime, cum zic politicienii când vorbesc de electorat.
• Influencerii au dat-o iar de bară, ba pentru că au luat bani fără să-i intereseze pe cine votează, ba că ei știu cine e cel rău și cine e cel bun. Pe bani sau din cauza prostiei (puțin probabil).
• În timpul spectacolului dizgrațios al politrucilor și magistraților, presa s-a trezit cu 8% încredere (în ultimul sondaj). Cândva era a patra putere în stat. Motivul? Se vede că majoritatea produselor media s-au transformat în javra de companie a politicienilor din ceea ce fusese cândva: câine de pază al democrației.
• La nivel mondial, războaiele continuă pe mai multe fronturi: Ucraina-Rusia (peste un milion de morți din ambele tabere), Israel-Fâșia Gaza și prietenii, Sudan (100.000 de morți, violuri și abuzuri despre care lumea nu prea știe). Cu toată susținerea financiară uriașă, Kamala (o habarnistă gen Lasconi) a pierdut șefia SUA în favoarea lui Trump. Motivele n-au fost economice, așa cum s-a bănuit, ci legate de progresismul agresiv. (Minorii sunt luați din brațele părinților de autorități la cererea pentru schimbarea sexului, Casa Albă e împânzită de tot mai mulți negri și persoane din LGBTQ, indiferent că nu-s calificate, ci doar pentru că fac parte din minoritatea așa-zis discriminată). Progresismul mai e acela care-i permite unui bărbat de 52 de ani să concureze la înot cu fetițe de 12 ani, pentru că a spus el că se simte așa. E tot cel care le permite bărbaților să lupte în sporturi împotriva femeilor, pentru că au declarat că au sexul fluid. Alții se căsătoresc nu doar între ei (același sex), ci cu obiecte, se cred animale (și trebuie să-i tratezi ca atare) și nebunia continuă.
• Europa a devenit de nerecunoscut: milioane de imigranți cu altă religie, alte culori și alte obiceiuri au împânzit continentul. Ca urmare, pe ultimii 10 metri, partidele naționaliste au câștigat puterea, iar guvernele au căzut ca piesele de domino. Pericolul schimbării culorii nu este doar de fațadă, că nu mai e alb, ci negru, ci este vorba de o transformare radicală prin zeci de mii de fapte de violență. De o impunere a minorității în fața majorității. De schimbarea termenilor de părinți, de anularea sărbătorilor religioase, că ar deranja minoritățile șamd).
• Cu toate că Ursula este capul răutăților pentru perioada pandemică, una falsă despre care o instituție importantă din SUA a scris într-un raport kilometric, tot ea conduce Europa. Din partea noastră, PSD, PNL și USR au susținut-o. Asta să nu uitați. Nici de restricții, nici de morțile suspecte din timpul pandemiei, nici de decesele de după. Nici de înmormântările făcute în saci sau de restricții absurde și ilegale, care s-au dovedit așa după ce s-a terminat nebunia.
• Revenind scurt la partea personală, am reușit achiziționarea unei palme de pământ, cu o livadă, înconjurată de un pârâu, cu o fântână vitală (vedeți mai jos de ce) și o cabană ca de jucărie. Un vis vechi care a devenit realitate.

2025 va fi anul schimbărilor majore

• România va avea alegeri prezindențiale. Alți bani (230 de milioane de euro prima tură), altă distracție pe seama poporului care a votat ceva (Georgescu și Lasconi) și s-a trezit cu Iohannis. Va fi o nebunie cu dezinformări și ură crescută articificial în online. Tot de influencerii care ne spuneau că e bine să respectăm interzicerea libertății, că știu ei (au citit niște pliante de la statul care nu ne-a vrut niciodată binele). Și românii vor pune probabil botul la propaganda că ne ia un neica-nimeni (indiferent de nume, că nu avem niciun prezindențiabil beton) și ne mută cu căruța în Rusia. Și vor alege probabil tot ce am mai avut: un alt președinte care ne va pierde 5 sau 10 ani din viața noastră extrem de scumpă (la propriu și la figurat).
• La nivel mondial, vom intra în colaps financiar, la fel ca la nivel național. S-au terminat alegerile în cele peste 70% de state, iar acum vine scandența. Acel moment delicat în care trebuie să-ți achiți facturile, dar nu ai bani. Și evident biciul va fi pus pe majoritate, nu pe politruci și cei plătiți să-i voteze. Avem 1,3 milioane de angajați la stat, iar ei și pensionarii momiți cu mărgele vor vota la fel ca-n 90. Puterea, evident. Așa e la noi. La alții nu angajații de la stat au salarii și beneficii mai multe ca-n privat. În democrația reală nu prea se întâmplă, cu excepția celor din Parlamentul European.
• Există însă un pericol mai mare decât cel legat de situația financiară: al treilea război mondial. Nu știm dacă va porni din cauza Rusiei sau din zona arabă. Dacă scăpăm și în 2025 de nenorocirea planetară, atunci avem șanse ca din 2026 să ne revenim ușurel până vom ajunge prin 2030 în alt film. Lipsa apei potabile și schimbări climatice catastrofale (una este legată de pescuitul industrial, nu de numărul de mașini personale, pe care le vor interzise până în 2035, parcă). Atunci va fi momentul în care mulți dintre noi vom fi pensionari, morți sau atât de bolnavi că vom aștepta sfârșitul cu bucurie. Să scăpăm de chin și atât.

Trecând peste bilanțul apoteotic și previziunile despre viitorul deloc roz-bombon, vă urez un an total diferit de ce văd eu: unul bun, doar cu bucurii și sănătate!

PS Bănuiesc că 90% dintre cititori n-au ajuns până la final, dar scriu să rămână, că peste ani vom vedea că poate ar fi trebuit să ajungă mai multă lume la finalul textului. Măcar pentru a face un pas în direcția bună.