Ca jurnalist, am participat la sute de proteste, pentru a relata. De puține ori însă mi-am luat porția de pauză de la gazetărie pentru a fi un simplu om în mulțime: la Protestele Ghilimelelor, împotriva plagiatorului Ponta, la Colectiv, când a murit polițistul Bogdan Gigină (cu coloana golanului Oprea, atunci vicepremier), cu OUG 13 (legile justiției), 10 august și la Ambasada Rusiei. Pe ultimul protest chiar eu l-am organizat, iar până la el ne referim doar la corupție și democrație. Democrația era în pericol. Nu puteam sta deoparte, dar niciodată de partea unui partid, ci a societății civile.
O paranteză mai lungă. Singura excepție de la regulă a fost protestul de la Ambasada Rusiei. Se întâmpla în 2016, când instituția a donat statului român 100 de euro pentru a putea cumpăra Cumințenia Pământului de Brâncuși. Pe lângă bani, ambasada a postat un film în care povestea despre istoria comună România-Rusia, cât bine a făcut imperiul țării noastre și cum ai noștri copii ar trebui să învețe istoria furnizată de fostul stat comunist, dictatorial și acum. Una în care ne aveam ca frații. Rușii mai mari, desigur. Orice naționalist ar fi sărit în sus, dar cei mai mulți au făcut tumbe pe tastatură. Eu am anunțat de pe o zi pe alta că organizez protestul Donează un cent pentru Rusia. Am vorbit cu amicul Lucian Mîndruță, revoltat și el, dar desigur avea curajul ocupat. Și a doua zi m-am dus la ambasadă să le bat obrazul c-un pumn de cenți. Au mai venit câțiva fani care mi-au dat mărunți prin delegație de la toți cei care n-au putut ajunge. M-am trezit așadar cam singur față-n față cu reprezentantul ambasadei, înconjurat de ziariști plecați la cules știri, de mulți jandarmi și polițiști. Rușii m-au invitat în sediu pentru o discuție fără camere, unde le-am repetat același lucru: că sunt nesimțiți și că ar fi frumos să ne dea tezaurul în loc de donații mizere și filme propagandistice. Asta înseamnă pentru mine naționalist: să-ți iubești țara, cu întreg poporul (inclusiv minorități) și să nu te lași călcat în picioare, indiferent cât de mare e adversarul.
Să revin la actualitate. Ieri, a avut loc o manifestare împotriva certificatului verde. L-a organizat AUR, dar acolo n-au fost doar membri de partid, ci mai mulți români obișnuiți, plus veșnicii infiltrați. Este vorba de libertate, iar ea este amenințată prin acest act legislativ, care revine la o teorie mai veche ca pandemia privind vaccinarea obligatorie pe tot parcursul vieții. Ar fi trebuit ca premierul Ciucă să vină și să-și asume responsabilitatea în fața parlamentului, iar majoritatea (PSD-PNL-UDMR) să voteze printre aplauze. N-a mai avut loc pentru că protestatarii au fost la un pas să smulgă din balamale ușile Senatului. Politicienii din coaliție au făcut un pas în spate. Asta nu înseamnă că vor ceda, ci au amânat cu 24 de ore sau câteva zile.
Și ajungem la titlul opiniei mele. Eu nevaccinat și tu vaccinat. Ce stă între libertatea mea și libertatea ta? Un cuvânt: democrație. El vine de la demos=popor și kratos-putere. Pe scurt, puterea poporului. Pentru că nu poate veni toată populația să stabilească legi, atunci prin vot au ajuns în parlament delegați. Ne plac sau nu, asta nu contează, pentru că este voința poporului. Și-n democrație e ca-n definiția dată de domnul Ion Rațiu: Voi lupta până la ultima picătură de sânge să ai dreptul să nu fii de acord cu mine. Așadar, protestul de ieri n-a fost despre libertatea mea sau a ta, ci despre democrație. Și e lucrul care ne asigură libertatea amândurora. Tuturor, altfel spus. Dacă renunțăm la ea, după legiferare, putem să-i spunem adio și bine-am revenit în dictatură.
PS Dacă ați fost atenți la legislație, ați observat că sunt favorizați infractorii, în general corupții. Spre exemplu, în 2019 era valabil ca eu să nu pot candida pentru o funcție într-o instituție nouă, dacă am avut raporturi de muncă sau afaceri cu șeful comisiei de examen. Cazul spitalului de urgență Târgu Mureș. Fosta subalternă a șefei CA a candidat de una singură și a luat medalia de aur, recte funcția de manager. Ei bine, articolul din lege privind incompatibilitatea a fost scos. Așadar, în urmă cu doi ani erau corupte, iar acum sunt curate ca lacrima. Așadar, nu vă faceți iluzii că legile vă vor avantaja. Sunt făcute de ei pentru ei, în general. La fel ca ordonanțele de urgență. Urgență să fure. Noaptea, ca hoții. Sigur, în dictatură e mai simplu: poți fura și ziua dacă ești la putere.
