N-am întâlnit o unguroaică focoasă (astea sunt basme) care să mă învețe maghiara, ci am apelat la sfântul google. Sper că a tradus bine urarea de La mulți ani, România! Doar mă adaptez zonei unde m-am mutat recent și o fac din respect pentru amicii maghiari. Uită românii darămite ei că e ziua mamei lor. Până la urmă e mama tuturor, atât timp cât trăim aici, indiferent de limba pe care o vorbim, de religia sub umbrela căreia ne rugăm la Dumnezeu și de culoarea pielii.
Pentru mine, important e să avem toți un gând bun pentru teritoriul pe care temporar ne ducem zilele. Dacă ne unim eforturile, sunt sigur că ne va fi mai bine. Tuturor. Sigur, dacă direcția în care vrem să înaintăm este cea bună. Altfel, vom fi mai mulți boi la căruță, care vor trage în toate părțile și o vor rupe. De aceea, sper să avem un moment de meditație, să lăsăm brașoavele politice și să ne concentrăm pe ce este important. Nu mă întrebați ce. Fiecare e liber să decidă, dar cu siguranță dezbinarea e nocivă și e doar pălăvrăgeală electorală.
În final, mă bucur să sărbătoresc ziua națională alături de minorități (nu mă refer doar la maghiari) într-un oraș superb, care, cu ocazia alegerilor, a căpătat o șansă să se transforme din mârțoagă în pur sânge, doar scuturându-se de năravurile fostei administrații. Și sper ca peste ani să vedem bidiviul cum mănâncă jar ca-n povești, apoi mulți să-și facă drum spre inima Ardealului pentru a o vedea pulsând în multe limbi și culori. La unison. Pentru că asta e România. Un univers multietnic genial împletit din tradiții diferite.
Așadar, La mulți ani, România! Sper să fii bună cu toți care sunt buni cu tine.