Interviu exclusiv. O echipă de oameni tineri din Smurd se luptă pe frontul pandemiei, dar munca lui Sisif era o glumă. Mor oameni în fața noastră, iar uneori noi decidem cine se duce și cine trăiește, pentru că nu avem dotări să-i putem salva, ne-au declarat câțiva angajați SMURD ce se întâmplă la Unitatea Covid de la UMF, dar chiar și la UPU. Sub protecția anonimatului, Ceasul Cetății a vorbit cu cei obligați să joace rolul lui Dumnezeu, care pleacă de la muncă dărâmați fizic și psihic, uneori plângând. Informațiile din interviu privesc în general Unitatea Covid a UMF, pusă la dispoziția Spitalului Județean de către rectorul Leonard Azamfirei. Povestea despre această unitate o veți citi într-o nouă dezvăluire.
Care sunt problemele grave ale sistemului, pentru că am auzit că sunt oameni care mor şi nu pot fi salvaţi pentru că lipseşte dotarea?
Lipsa materialelor este una dintre probleme, dar cea majoră este de coordonare. Legat de dotare pot spune cert ce este în Smurd: nu mai sunt ventilatoare disponibile. S-a ajuns să se ia sursa de oxigen de la un pacient pentru a putea conecta ventilatorul la alt pacient intubat.
Dar unitatea COVID de la universitate nu e dotatată?
La spitalul Suport din curtea UMF e haos. Cu un singur aspirator se aspiră canulele de intubaţie a tuturor pacienţilor. Sunt pacienţi care au fost intubaţi strict pentru a menţine calea aeriană deschisă, nefiind conectaţi la ventilator. Este inuman! Au avut şi ei probleme cu numărul scăzut de ventilatoare, dar am auzit că primesc acum în prostie cu emblema Crucea Roşie pe ele. Cred că sunt ventilatoarele neomologate din depozitele Unifarm.
Cumva e o veste bună, dacă au venit ventilatoare, nu?
Nu prea. Au primit ventilatoare, dar nu şi materialele aferente pentru ventilaţia pacientului. De exemplu tubulatura nu este compatibilă cu ventilatoarele. Noi ne întrebăm de ce la unitatea din curtea UMF se primesc pacienţi din toată ţara cu elicoptere şi ambulanţe, dar bolnavii din judeţ ajung să moară pentru că nu pot fi internaţi nicăieri.
Cum stăm la capitolul protocoale?
Protocoalele nu se respectă aproape deloc. DSP cere ajutoare din toate părțile, în timp ce angajații de acolo sunt cei mai protejați și nimeni nu se leagă de ei. Pe de altă parte, ei iau salarii enorme și au șoferi angajați dar stau bine merci prin birouri și se plâng că sunt surmenați și că nu fac față. Apoi testează doar gravide, hemodializați și pacienți oncologici. Atât. Cine face restul? Prostul, adică Smurdul, că de ce nu, că este gratis.
Ce protocoale nu se respectă?
De exemplu la UMF resuscitarea reprezintă un haos. Conform protocolului adrenalina se dă la un interval de 3-5 minute, dar ei administrează după cap. În acest caz, ei pot declara că în 30 minute de resuscitare au dat 20 de adrenaline, ceea ce nu este bine deloc. La noi în UPU protocolul spune că triajul epidemiologic se realizează de către un medic, dar nici asta nu se respectă. Mereu a fost un asistent, care nu are putere de decizie aşa mare ca un doctor. La UMF nu se ține cont de măsurile de asepsie deloc. E mult personal nepregătit acolo.
Puteți da un exemplu de personal nepregătit?
Ce să facă un asistent de ginecologie într-un mediu de terapie intensivă? Mulți se bat în piept că au vechime, dar este o diferență uriașă între vechime și experiență. Vă reamintim că în timpul verii, după ce s-au filmat toţi miniştrii la UMF cu spitalul suport, a fost o perioadă în care totul s-a golit şi a redevenit Sala Polivalentă unde se făceau pregătiri pentru admiterea la UMF pentru diferite calificări. La UMF se toarnă literalmente bani. Degeaba și fără cap.
Am înțeles că sunt probleme și cu testarea.
Și nu mai povestesc de pacienții asimptomatici trimiși pentru testare. Pentru acei pacienți care ar putea sta acasă și să fie testați la domiciliu se folosesc o grămadă de resurse din puținele rămase în serviciu. Unul dintre cei trei-patru asistenți de pe tură este ocupat doar cu asta. Mai exact, el recoltează proba și dezinfectează boxa în care s-a luat proba. Și repetă asta la nesfârșit în timp ce restul asistenților se chinuie să îi trateze pe ceilalți pacienți. Tratăm aceeași pacienți zile întregi pentru că cei de pe secție vor și al doilea test negativ.
Și unde așteaptă al doilea test negativ?
Unde crezi că stau pacienții negativi în așteptarea rezultatului? Da, printre mulțimea de pacienți pozitivi cu grave afecțiuni. Și ne mirăm de ce sănătatea pacientului negativ se degradează după ce ajunge pe secție și de multe ori chiar moare.
Cum de ați ajuns în situația să fiți dumnezei?
În ultimele zile, au venit tot mai mulţi pacienţi cu simptomatologie de covid, cu saturaţii de oxigen foarte scăzute, iar secţiile de ATI sunt pline sau mint că sunt pline. Avem mulţi pacienţi care sunt intubaţi şi pe sistem de ventilație non-invazivă erau în staţionare în urgenţă. Astfel, venind în cursul gărzii tot mai mulţi pacienţi grav, ventilatoarele erau tot mai puţine şi astfel s-a ajuns să alegi pe cine ventilezi şi de la cine tai gazul.
N-ar putea fi simplificate lucrurile cu o listă de medicamente pentru cei care sunt asimptomatici sau au forme ușoare, pentru a nu bloca sistemul?
Ar fi bine dacă medicii de familie ar face recomandarea asta. Există o listă, dar nu e publică. În loc să facă asta, trimit pacienții la UPU. (Vedeți lista internă cu medicamentația de luat la domiciuliu).
Care e rata de supraviețuire la UPU și cea de la Unitatea UMF?
La noi la UPU 90% sunt vindecați. La UMF 90% mor, din păcate. Mă refer la cei intubați.
Voi cum rezistaţi?
De când cu era Covid, am ajuns în situații în care cedăm fizic dar și psihic. Lucrăm zilnic 6-7 ore în combinezoane. Într-o tură de 12 ore suntem 3-4 medici și tot atâția asistenți la 70-80 pacienți. Este inuman! Și apoi ne mirăm că apar în presă așa multe decese. La noi s-au construit mai multe malluri și biserici, dar nu și spitale. Nu există zone tampon în spitale, avem pacienți care stau patru zile in Smurd pe o amărâtă de targă cu un burete de 4cm.
Mulți colegi ies plângând de acolo. Psihicul te doboară să vezi după atâtea zile pacienți în situații tot mai grave și cum mor tot mai mulți. Cum fluxul crescut te doboară și nu te mai țin picioarele să fugi în toate părțile. Ajungi să nu mai poți să dormi, să te odihnești deoarece ești cu gândul la tot ce s-a întâmplat în gardă și că urmează să intri din nou în aceeași nebunie.
Știu că vă gândiți uneori să demisionați. E adevărat?
Da, e adevărat că mulți ne gândim să ne dăm demisia, dar tot amânăm acest lucru pentru că suntem mai interesați de viața pacientului decât de sănătatea noastră. Vom vedea cât vom rezista.
Notă: În lumina acestor informații, am discutat cu managerul Spitalului Județean Târgu Mureș, dr. Ion Claudiu Puiac, care ne-a acordat un scurt interviu, pe care-l vom publica mai târziu.
Urmează și un material cu radioterapie? Închisă 8 luni. Sau cu buncărul nou închis un an?