Opinie de Călin Crăciun
Iată, la Târgu Mureș, nu s-a putut ca Ziua Limbii Române să rămână nemarcată de ceea ce învață elevii care-l studiază pe Caragiale ca fiind „comicul de limbaj” și „contrastul între aparență și esență”.
Nu vă gândiți imediat la vreo problemă cu iz etnic, că, din fericire, nu e cazul! Să n-o lungesc, voi aminti că în 31 august a fost Ziua Limbii Române, iar cea mai mare dintre universitățile târgumureșene a avut ideea inspirată să se implice în viața comunității prin organizarea unei activități mai complexe, invitând actori să recite și pe oricine dorește, în special vizând profesori de română și elevi, să scrie după dictare, urmând să se autoevalueze. Un fel de sărbătorire mai puțin rigidă, chiar destinsă, fără discursuri bombastice, interactivă, în care vorbitorii de română să se simtă mândri și plini de respect pentru limba în care ființează – pentru că, da, lumea în care trăim este cea a limbii(-lor) pe care o(le) vorbim, după cum se știe de la Wilhelm von Humboldt încoace.
Ideea „dictării naționale” nu e deloc originală, ci importată din Occident. Ne-am fi așteptat la originalitate, dar să lăsăm acest aspect acum. Bine e și imitând, doar să cinstim limba română.
Baiul e că mobilizarea la evenimentul de cinstire a limbii române s-a făcut și printr-un text agramat, distribuit masiv, unul în care nu doar că lipseau mult prea multe virgule, ci mai erau strecurate și formule neglijente, de genul „Participarea este liberă dar este condiționată de înscrierea online”. Se pare că așa sunt mai nou participările libere: condiționate. Din păcate, forma mult prea agramată a anunțului a fost distribuită cu aplomb prin FB și prin grupuri profesionale de către intelectuali, mulți dintre ei fiind literați. S-a ajuns astfel în situația rușinoasă, ridicolă ca tocmai cei care intenționau astfel să-și exprime iubirea față de limba română să accepte abuzarea ei. Înțelege toată lumea că tastarea mesajelor ne mai joacă și feste, că suntem oameni și că e firesc să avem scăpări. Închide oricine ochii chiar și la câteva erori pe o pagină. N-ar fi zis nimeni nimic, limitându-se la un zâmbet, de era doar atât. E vorba însă de redactarea unui astfel de text într-un context oficial și la vârful universității care are și o facultate de litere. Practic, vorbim de elita științifică sau intelectuală mureșeană, de la care este normal să ne așteptăm la o mai mare preocupare pentru corectitudinea exprimării. Putea oricine de acolo să observe și să intervină, dar n-a făcut-o. Astfel, am semnalat eu faptul, asumându-mi posibilele reacții revanșarde aferente, dar și sperând la unele de genul „Am rezolvat problema, mulțumim de atenționare!” – că așa știu eu că funcționează lucrurile în lumea cu pretenții intelectuale temeinice. Ba chiar mi-aș fi dorit – naiv – o variantă amicală, mai telegrafică, „uațapistă”: „văzt rezolvat mulțu”. După remarca mea, au fost plasate doar câteva virgule la locul lor. Din păcate, au mai rămas multe erori de limbă acolo.
În atare condiții, rezultatul activității a fost sub așteptări. Profesorii și elevii prezenți au fost foarte puțini, după cum se vede în fotografia distribuită de organizatori. Absenții au primit din partea reprezentanților de vârf ai universității mesaje care-i blamează, îi acuză explicit că și-au încălcat misiunea de a-i călăuzi pe elevi. Mesajul de blamare a profesorilor este tot cu neglijențe, lipsind semnul exclamării de la locul lui, precum lipsesc ori sunt puse aiurea virgule:
„Le mulțumesc tuturor participanților precum și actorilor Teatrului Național din Târgu Mureș: Costin Gavază, Mihai Crăciun, Bianca Fărcaș, Roxana Marian, Cristina Holtzli. Bucuria noastră, a organizatorilor, ar fi fost întreagă dacă am fi fost motivați să transmitem aceleași mulțumiri și directorilor liceelor din Târgu Mureș precum și dascălilor de limba și literatura română din aceste licee, de la care există așteptarea generală de a călăuzi pașii tinerilor elevi și de a le lumina calea spre aflarea propriei identități. Cei care nu și-au onorat misiunea de dascăli ai copiilor noștri, vor ști, din păcate, de ce nu li se cuvin aceste mulțumiri.
Noi vom fi aici și la ediția din 2024, pentru a cinsti dulcea limbă română.”
Din păcate, textul nu e singular. Altul, tot din mediul universitar, ne acuză de mefiență pe profesorii de română care n-am participat. În plus, ne blamează că suntem atenți la corectitudinea scrierii anunțurilor și afișelor. Este trist că tocmai un filolog ne tratează ca un defect faptul că suntem atenți la corectitudinea scrierii unor texte care ne invită – culmea! – la celebrarea limbii române, la „testarea” competenței lingvistice și, implicit, a gradului devoțiunii față de limba română. Mesajul său e cu puține și accidentale erori de limbă, deci nu e cazul să ne oprim asupra lor.
Din partea comunicatorilor universității, așadar, vine treaba cam așa: „Limbă română, te iubim, de aceea ne permitem să te abuzăm ori închidem ochii atunci când te abuzează alții, mai bine poziționați ierarhic. Iar cei care nu sunt de acord cu abuzul sunt răi, nu te iubesc, nu-și îndeplinesc misiunea de dascăli și merită certați.”
Așa cum îi știu eu, profesorii de română sunt în general preocupați de exprimarea cât mai corectă, uneori, e drept, până la exces, tocmai pentru că privesc obiectul lor de studiu cu o admirație dusă deseori până la devoțiune. Prin urmare, faptul că nu au participat, în situația dată, la celebrarea limbii nu le poate fi nicidecum imputat. Decât să fie certați, cred că ar fi oportună o modificare a atitudinii față de ei și o formă de comunicare compatibilă cu a lor, una în care să se remarce în primul rând preocuparea pentru corectitudinea exprimării în contextele oficiale. E o condiție fundamentală și totodată un avantaj, căci înlătură situațiile ridicole sau cele demagogice, determină solidaritatea și gândul că muncim onest pentru același scop. Doar așa putem să sărbătorim și chiar să mai și greșim uneori împreună.
Foto: Theofania
