Când a început povestea cu schimbările climatice care ne vor distruge, cu ajutorul nostru, lumea a privit situația ca pe o glumă. Vrăjeală era cuvântul ambalat în mesaje publicitare din partea celor care ar fi pierdut mulți bani, dacă ar fi îmbrățișat ideea că trebuie să-i dăm răgaz planetei să respire.
Și a început sfârșitul. Țările reci au devenit călduroase, tornadele văzute doar în filme au ajuns în zone în care n-a fost vreodată așa ceva, incendiile de vegetație distrug sute de mii de hectare anual, pescuitul așa-zis sustenabil lasă fără respirație oceanele și mările (n.r. de văzut pentru lămuriri filmul SEASPIRACY – Secretul pescuitului sustenabil), dar și pe noi, iar apocalipsa continuă cu industrii poluante și decapitări sinucigașe de păduri.
Într-un final, când vom ajunge la criza apei, cea care va ucide lejer miliarde de persoane, visul bogaților lumii va fi îndeplinit: extincția. Bine, nu de tot, că miliardarii vor avea mai departe suficiente resurse să trăiască. Veți spune că exagerez cu cifrele. Să ne uităm în urmă cu 20 de ani. Atunci, 2,2 milioane de persoane au murit pentru că au băut apă contaminată sau n-au avut. Acum două decenii. În 2004, o organizație umanitară raporta că la fiecare 15 secunde un copil moare din cauza bolilor legate de apă și care ar fi putut fi prevenite. Prin 2003, oamenii de știință avertizau că în 2023 apa potabilă se va reduce cu 30-40%. Aud o voce: hai, domnule, că 71% din planetă e cu apă. Nu murim noi de sete! E adevărat, dar 1% este apă dulce accesibilă. Restul până la 3,5% e în ghețari, calote glaciare sau adâncuri. Și să privim statistica de astăzi (în timp real): peste jumătate de milion de oameni au murit până pe 8 august 2021 din cauza bolilor provocate de apă, iar aproape 800 de milioane nu au acces la apă potabilă.
Așadar, pregătiți-vă pentru apocalipsă. Cea care va veni cu criza apei peste vreo doi ani. Incendiile din Grecia sunt înfricoșătoare, dar e un preludiu cuminte față de ce va urma. Pandemia e o exagerare și nu va distruge specia noastră. Ah, să nu uit: apa dulce o găsim în râuri, lacuri, fluvii și izvoare. Acum mai scădem puțin procentul infim de 1% pentru că poluăm apa de suprafață. Dacă e vreun motiv serios de protest, atunci salvarea noastră e acesta, dar prin protejarea mediului. Zilnic ar trebui să aibă loc astfel de proteste. Poate așa vom întârzia autodistrugerea.
Notă: Las câteva imagini cu ce se întâmplă acum în Grecia, unde au ajuns și pompierii români pe insula Evia. Vă recomand și o analiză mai largă a unei jurnaliste din Germania, dar care este româncă.