Isprăvile de toată lauda ale lui Radu Moldovan le-am auzit cu mult înainte să-l întâlnesc pe fugă o singură dată. Omul conduce de un deceniu Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, iar din poziția lui a schimbat harta județului. Au dispărut gropile din drumurile județene, care arată așa cum ar trebui în toată România, iar investițiile colosale în sănătate au transformat un spital mediocru în unul dintre cele mai bune din Transilvania. E ca și cum ai vedea filme străine dacă ajungi prin unitățile medicale.
Face partid din PSD, partid pentru care am dezvoltat o antipatie profundă de la Golaniada din primavara lui 1990, pe vremea când era FSN, apoi și-a luat porecla de PDSR și-n final PSD. N-am votat niciodată cu formațiunea lui Ilici Iliescu, dar aș fi în stare dacă ar merge cu formula Moldovan-premier. Pentru că am observat ce-a făcut acest om, care are un program cam de dimineața până noaptea. L-am ascultat de câteva ori vorbind, iar bistrițeanul chiar știe ce spune, ba chiar are har. E ca primarul de la Ciugud, care a transformat o comună banală în una de vis. Doar că la nivel macro acum. Tot pesedist și fostul asistent, până l-au zburat tovarășii din partid, că prea le lua fața cu realizările sale.
Din păcate, așa cum merg lucrurile, Moldovan nu va fi niciodată premier, pentru că păpușarii n-au nevoie de performanță, ci de slugi care să bată cu respect din călcâie. Am vrut să scriu despre el, pentru că este un exemplu de politician care nu-și vede de interesele lui și apoi poate mai aruncă un pumn de bitum într-o groapă, în ideea că va rămâne înfipt pe funcție. Așa cum se întâmplă în multe județe și primării, când șefii de moment scot ochii alegătorilor pe ultima sută cu ceva cârpeli. În viziunea mea, trebuie să trecem peste mizeria politică și să impunem prin vot doar oameni care merită. Poate se va întâmpla cândva, așa ca la Bistrița, unde Moldovan n-are rival, iar electoratul nu se uită la sigla partidului, ci la realizările candidatului.
