Despre presa din Târgu Mureș. O operație pe viu pentru a vedea ce este în interior. Sigur, și după acest articol, voi fi pus la zid, dar îmi pasă la fel de mult ca zidului.
Am avut cumva onoarea să fac parte dintr-un grup de whatsapp unde sunt jurnaliștii din Mureș, ahtiați după comunicate de presă. Majoritatea sunt abonați la bani publici. Lucrează pentru entități media de stat sau încasează publicitate de la autoritățile locale dacă-s la vreo două-trei produse media private. Asta pentru a nu mai pomeni de rudele lor sau partenerii de viață, care au joburi călduțe la stat. Unde în altă parte decât într-un oraș înghețat în trecut ca Târgu Mureș? Spre final voi face foarte pe scurt o analiză a produselor media românești, pentru că maghiară nu știu, din păcate.
O scurtă povestire. Unei doamne din grup (Raluca Creț) i s-a părut că sunt obraznic și mi-a atras atenția că o alta doamnă e un ziarist perfect (Dorina Matiș), care e pe teren mai tot timpul. (Tocmai o fotografiasem la intrarea la PNL, unde urma o conferință de presă. Și am scris: s-a găsit Dorina la PNL, după celebrele poze cu mineri la PNȚ.) Terenul pentru presa locală înseamnă conferințele de presă, unde în general se pun întrebări comode, pentru că aici toată lumea e prietenă cu toată lumea sau măcar e ținută de un interes financiar să deschidă gura mai mult decât e cazul. Mai înseamnă totodată evenimentele culturale, economice și sportive, unde de obicei există pișcoturi, uneori mâncare seriosă și băuturi (de la apă și cafea până la probabil ceva alcool, că n-am ajuns atât de departe în acest domeniu periculos).
Într-un final apoteotic, aseară, Raluca a decis să mă scoată din grupul comunicatelor de presă, fără să încalc vreo regulă, ci pentru că a deranjat-o ce am scris de amica ei, recte Dorina, soția șefului Poliției Locale, un habarnist care a călcat pe becul legii. Am suferit crunt vreo cinci secunde de o criză de râs, dar nu m-am putut manifesta, pentru că eram în direct la emisiunea mea de la M9 tv. În fine, acum editez acest articol care a fost început pe 6 martie, dar câțiva amici ziariști locali mi-au spus atunci că-s fete bune și să nu dau cu biciul. De fapt, vorbim despre o cloacă media, unde majoritatea preferă să se complacă în mediocritate și lașitate. Una provincială, desigur. Am văzut-o din primele zile în Târgu Mureș și-am scris despre asta. Spre deosebire de cei mai mulți gazetari locali, eu n-am rude, n-am nevoie de pile și nu mă interesează banul public local, aproape imposibil de obținut oricum ca vinitură, cum mă alintă colegii de breaslă. La fel stă situația și la privat, că toți oamenii de afaceri în general sunt vechi tovarăși de lucrat cu statul sau amici. Așadar, dacă dai în unul, aproape dai în toți. Și nu mai poți fi independent, când depinzi de banii lor.
Diferența dintre mine și ei este că eu sunt independent și pot da cu barda în oricine. Barda fiind pixul sau pixelii cu care scriu, a nu se înțelege vreo unealtă periculoasă. Mai sunt câteva diferențe, dar principala este experiența la cele mai mari ziare din România, unde am scris de peste 30 de ani și unde o fac în continuare la cea mai citită gazetă din țară. Și m-am gândit că n-ar fi rău să împart din ce-am învățat și să colaborez cu presa locală, dar e ceva la fel de simplu ca obținerea unor contracte în zonă. N-am cerut un job, ci doar să fim profesioniști și să ne unim. Complicată misiune. Așadar, rămâneți voi cu grupurile de teren prin comunicate de presă, că meseria asta nu-i pentru oricine.
Acum să analizez puțin presa locală și încep cu ultima revelație
Cuvântul Liber are cel mai fain nume de pe piață și o tradiție de 35 de ani. Însă patronul Cosmin Pop a decis să-l pună redactor-șef pe eroul unei anchete Recorder(video), dar și fost consilier județean PSD 8 ani. Respectiv pe Dragoș Bardoși, care l-a consiliat cu succes în campania electorală de anul trecut pe patronul său. A primit recompensa și nu știe ce să facă mai departe, pentru că e cum am spus: meseria asta nu-i pentru orice. Așadar, e un produs care se va stinge ușor cu tot felul de jocuri de glezne. Păcat!
Zi de zi rămâne mai departe cel mai citit ziar din județ, iar politica patronului Aurelian Grama este una care produce bani. Mulți! Nu va publica vreo anchetă răsunătoare, vreun reportaj uluitor și n-are nici editorialiști remarcabili (Aurelian scrie bine din an în Paște), dar are continuitate zi de zi atât în a scrie multă informație (de obicei comunicate de presă și știri banale) cât și în a face contracte cu primăriile and co. Jos pălăria pentru succesul său financiar și puterea de a se transforma (are podcasturi zilnice, ceea ce e greu) în funcție de piața în dezvoltare.
Punctul pare cel mai viu produs media, dar și aici sunt multe interese în spate, iar credibilitatea sa a fost afectată de același documentar Recorder în care Marius Libeg, fost acționar și apoi consilierul primarului Soos, a ajuns erou acolo în diverse negocieri. A plecat prin demisie. Mai este Cristi Teodorescu, dar și el a fost umblat pe la UMFST și e amic cu n persoane pe care nu le va ataca niciodată. El este acasă și nu se poate lua în gură cu toată lumea ca mine. De înțeles. Este însă un produs bun, care merită citit, cu rezerva că nu vă puteți aștepta la mari tunuri de presă.
M9 tv este o televiziune cu potențial, care a făcut investiții enorme în ultimele 10 luni, dar mai are mult de muncă la partea editorială și chiar tehnică (la ultima emisiune a fost o tristețe maximă cu microfonie and co). Sculele și sediul fain nu ajută la un plan editorial serios, ci e nevoie de oameni buni. Cei buni nu vin să stea zilnic din dorința de a face voluntariat.
Ziariștii independenți. În afară de mine, sunt pe piață doi ziariști în ordine alfabetică: Adrian Giurgea și Florin Dobrater. Amândoi se descurcă bine, dar sunt un fel de podcasturi. Nu pot fi numite organe de presă la nivelul pomenit înainte, cu echipe și știri zilnice. E un pic mai mult ca One to One făcut excelent de Ovidiu Mita, aflat momentan într-o pauză. Giurgea e clar părtinitor, cu o ură feroce împotriva fostului cuplu conducător al municipiului 20 de ani (Florea și Maior) și prea prietenos cu actuala administrație. Dobrater păstrează distanța și abordează același stil față de orice invitat, fără să arate că ar simpatiza cu unul sau cu altul, ci pune întrebări. Unele comode, altele nu.
Presa de stat. TVR și Radio Public nu sunt în zona mea de interes. Știu doar că produsele media de stat au cele mai mari echipe. Din păcate, nu văd rezultate (exact ca la TVR național, unde fostul reporter Dan Turturică a făcut praf orice șansă de relansare din poziția de PDG). Pentru mine, rezultate înseamnă anchete și reportaje care să fie preluate de presa națională, pentru că sunt zguduitoare. Așa te poți uita pe net să vezi n comunicate și știri la fel ca-n Zi de zi. Mă gândesc că nu se poate face mare brânză acolo, dacă habar n-am cine-s șefii. Aș fi știut dacă erau profesioniști recunoscuți la nivel național. Probabil sunt emisiuni interesante, dar nu le ascult. Poate voi căpăta acest obicei în timp.
Și mea culpa: Ceasul Cetății. Acum 5 ani, am venit cu entuzism, am sperat că voi găsi susținere și-mi voi face o echipă cu care voi zgudui orașul de reportaje și anchete. N-am reușit să fac rost de susținere și nici de echipă, ci doar de ceva colaboratori ocazionali. Așadar, m-am străduit singur o vreme, mi-a ieșit parțial, iar de doi ani am decis să nu mă stresez, ci să fac ce pot, în limita timpului liber, pentru că e pro bono toată activitatea mea. Știu doar că am supărat pe toată lumea politică și pe toți marii oameni de afaceri. Să fie sănătoși, la fel ca jurnaliștii care se vor supăra și mai tare pe mine!