Unii politicieni sunt jegoși, iar de aici fac o infecție urâtă care se revarsă peste libertatea de exprimare prin legislație. Legi strâmbe mai mereu și împotriva cetățenilor onești, care vor avea în curând dreptul doar să tacă, dacă sunt pasionați de spațiile largi, nu de coșmeliile cu gratii și buda unică din celulă. În schimb, clasa politică de la putere votează cu ambele mâini legi în favoarea infractorilor, în paralel cu restrângerea drepturilor pentru pu…populație. Mai la vale puteți citi două întâmplări personale, în care procurorii DNA și DIICOT m-au anchetat, iar cei din urmă au vrut sursele mele. Și procuroarea cu pricina îmi zdrăngănea cătușele cu amenințarea directă că în cinci minute mi le pune.
Azi au fost două atacuri la adresa democrației. Primul. O sentință judecătorească care nu este definitivă, dar prin care un jurnalist de la Iași este obligat să-și dezvăluie sursele. O mizerie care va pica la prima adiere de vânt, dar care ridică semne de întrebare privind competența instanței. Cel pus la zid de reporter este europarlamentar și obișnuit cu frâul puterii. Nimic nu este fără o legătură cu scursura care s-a vărsat peste țară de peste 30 de ani: clasa politică.
Ups, scuze, onorată instanță, că n-am voie să atac o anumită grupare, dar n-am spus că e vorba de vreo gașcă din PSD, PNL sau UDMR. Este vorba fix de aceste trei partide, care formează de decenii o alianță toxică pentru România. Potrivit unei noi legi promovate de Iohannis, unde e vorba de defăimare, cetățenii simpli și jurnaliștii nu mai au dreptul să-i catalogheze pe jegurile din politică la un loc. Ei bine, eu le-am dat numele. Ce pot să-mi facă? Să-mi dea o amendă penală că-s răzvrătit sau să mă condamne la închisoare până la trei ani, că le-am deranjat frezele sub care duhnește mizeria unei bude din fundul grădinii. Al doilea atac a fost dat azi în Parlament. O avocată implicată-n relații dubioase cu interlopii (nu-mi amintesc dacă e măritată sau e doar amanta unui rom cu ceva lovele în portbagaj) a făcut praf legea privind avertizorii de integritate. Găsiți detalii aici.
În 2008, procurorii DNA m-au chemat să mă întrebe cum de fac parte dintr-un grup de crimă organizată (povestea aici). Adică, mai clar, cum de-mi permit să mă iau de familia Păunescu, care a privatizat ilegal Lido, iar eu am dezvăluit asta cu documente, apoi l-am atacat pe un judecător de la Înalta Curte de Casație și Justiție, fost securist, care încerca să moșmondească dosarul. El a fost dat afară, iar moștenitorii au intrat în posesia unor imobile furate astfel. Ei bine, procurorul DNA n-a avut nimic împotriva mea, mă refer la dovezi, dar mi-a mărturisit că trebuie să cerceteze acuzația aberantă, cum că aș fi influențat justiția. (Dacă am reușit, mă bucur.) Audierea a avut loc la prânz, iar seara eram anunțat că am câștigat premiul pentru anchetă al Clubului Român de Presă. O coincidență plăcută. (În imaginea de deschidere sunt eu și Doru Braia, care a refuzat audierea și s-a legat cu cătușe. Eu m-am îmbrăcat special ca la circ.)
În 2010, o tanti procuror de la DIICOT m-a somat să alerg la audieri pe motiv că aș fi un hacker celebru și i-am spart mesageria șefiei de la Radioul Public. Evident, o acuzație idioată, că lumea știe că-s atehnic aproape 100%. Știa și acuzatoarea asta, dar a vrut să mă strângă cu ușa să dau sursele în gât. Mi-a acordat cinci minute, cu precizarea că altfel îmi pune cătușele. Pe atunci eram blogger și stăpâneam Reporter Virtual. Am râs și i-am spus că nu mă sperie cu amenințările astea. S-a enervat, a luat o gură de cafea și și-a aprins o țigară. Am cerut o cafea și mi-am aprins fără permisiune țigara. Apoi a început să urle la mine și eu să-i dau replica pe un ton doar ușor mai potolit.
Eram antrenat în peste 30 de procese cu oameni grei ca SOV, Băsescu, Patriciu, Adamescu and co, iar eu le-am câștigat singur de cele mai multe ori, pentru că nu-mi permiteam avocați. Și oricât de dragă îmi e libertatea, sursele sunt sfinte. (În timp s-a dovedit că ale mele nu erau chiar așa, dar informațiile lor erau bune, până au pus mâna pe putere, când au devenit ceea ce criticau.) În final, că m-am lungit nepermis de mult, presa poate rezista în fața dictaturii doar dacă este susținută de public. Altfel, jurnaliștilor li se va pune căluș la gură și cătușe la mâini, după care vor fi aruncați într-o gaură neagră a istoriei ce nu va fi povestită niciodată.
De aceea, veți observa câteva site-uri independente (la moguli e greu, că libertatea e legată-n lanț, ca un câine) care solicită sprijin financiar. Evident, fac și eu asta, iar cititorii mei mi-au transmis aproape 100 de euro în patru luni. E un start. 🙂 Sunt sigur că peste 10 ani voi avea exact toți banii de care aveam nevoie pentru o lună în 2022. Între timp, să ne auzim liberi și fără teamă. Așa amărâtă cum e, presa independentă încă vă poate apăra.
