”Ca moldovean din naștere și bucureștean prin adopție, mi-e greu să pricep miracolul imobiliar clujean. Pentru a mă apropia cât de cât de niște explicații, m-am gândit să intru în pielea unui personaj imaginar care-și caută un locșor în oraș. Pe scurt, sunt IT-ist, lucrez momentan la București, dar am primit o ofertă bună din partea unei companii din Cluj și vreau să mă mut acolo, împreună cu soția, care urmează să nască în curând. Ne-ar trebui un apartament de trei camere într-o zonă centrală sau semicentrală și am un buget de 750 de euro pe lună. Cu povestea asta în buzunar contactez două agenții imobiliare. După discuții telefonice cu două agente foarte săritoare, încep să se contureze zonele potrivite pentru mine — fostul cartier muncitoresc Mănăștur, aflat la sud-vest de centru, și Gheorgheni-Între Lacuri, care-i în capătul de est al orașului —, precum și bugetul de care am nevoie, care sare de 800 de euro”, începe un articol amplu fostul meu coleg Vlad Odobescu, care scrie pentru scena9.
Aventura reporterului este interesantă, cu detalii amuzante, dar nu dă răspunsul la întrebarea cum s-au născut prețurile exagerate la chirii și vânzări imobiliare. Răspunsul este simplu și nu are legătură cu industria IT, care a făcut explozie în zonă: nu există blocuri ANL. Aici mingea ajungea în curtea municipalității, care a făcut cumva să nu construiască blocuri pentru tine. Dacă săpăm mai adânc s-ar putea să dăm de ceva relații captivante dintre firmele ce construiesc și Primăria Cluj-Napoca.
