Dacă nu merge ceva bine în țară, iar mizeriille sunt dezvăluite în public, atunci oamenii politici și cei din subordine vor încărca mitraliera și-i vor executa pe ziariști. Pe cei care au scris, evident, nu pe cei care primesc contracte de publicitate pentru a ridica în slăvi puterea vremelnică sau opoziția potentă financiar. Așa se petrec lucrurile și la Târgu Mureș. Diferența dintre Ceasul Cetății și restul presei locale e amuzantă oarecum: puterea și opoziția sunt de acord să-mi atace produsul media pe toate canalele. De ce?
Timp de decenii, mass media locală a fost aprovizionată cu bani de la instituțiile publice. Evident că au existat excepții neimportante în peisaj care n-au pupat banul public și au mârâit. Nu a contat în veselia generală a celor mai vizibili pe tarabe. Acum, după ce am decis să mă stabilesc în oraș, a apărut concurența. Una reală. Cu 28 de ani de presă în spate, în investigații 90%, cu o carieră la cele mai bune ziare din România și premii pe care nimeni din oraș nu le-a luat, am devenit un pericol. Anchetele mele deranjează, așa cum s-a întâmplat dintotdeauna de când sunt gazetar . Știrile din culise la fel. Deopotrivă nu pot fi apreciat nici de opoziție, nici de putere. Atunci câinii de pază ai banului public (încasat de ei) sar pe mine. Mai mult, nici colegii de breaslă n-au nevoie de concurență și de cineva care să le arate cum se face presă onestă și profesionistă.
În trei luni și jumătate, Ceasul Cetății a publicat mai multe anchete decât toată presa locală la un loc în ultimul an. Nu, n-am venit cu ele din București, ci datele le-am găsit aici, dar aproape nimeni nu dorea să le vadă și nici să le publice. Deranjează interesele grangurilor. Ei bine, pe mine nu mă supără că mi-au lăsat prajiturile în frigider (mă refer la anchete, să fie clar). Le afișez să știe târgmureșeanul în ce oraș trăiește (mulți știu, dar puțini au curajul să reacționeze) și mai ales că există o gazetă care nu se teme să prezinte realitatea.
Pentru unii voi părea arogant, dar nu ei au muncit 28 de ani pentru mine. Nu ei și-au riscat viața în meserie decenii la rând. Marii critici din presă au publicat niște ode, dezvăluiri la comandă, știri banale și opinii marionetă. Adică dictate de conștiința contului bancar. Ceilalți, bandiți care au jefuit orașul, continuă să se uite spre mine cu o sprânceană ridicată. Încă nu știu de unde să mă apuce. Desigur, le-ar fi mai simplu să inventeze un accident banal pe trecerea de pietoni sau un jaf oarecare. Gândiți-vă că aceste personaje învârt zeci de milioane de euro anual din BANUL PUBLIC. Ei bine, cum naiba să mă lase să le stric apele cu anchetele mele? Semnale am primit destule. Atât în ceea ce privește negocierea tăcerii, dar și legat de faptul că ar fi cazul să-mi angajez bodyguard. Am o veste proastă: nu ține cu bani și nici cu amenințări. Și mai am una la fel de bună: abia e începutul pentru Ceasul Cetății. Marile dezvăluiri se coc în continuare, atent documentate și verificate. Doar timpul îmi lipsește să scriu tot ce știu până acum. Mai ardelenește, voi publica pe rând totul despre caracatița supremă ce sufocă orașul de 30 de ani și o face în continuare.
PS Să răspund la întrebarea din titlu: de frică să nu piardă tot ce au furat și urmează să obțină.
