Din 2018, personalul medical are salariul mărit. Și nu e vorba de praf în ochi, ci de o creștere spectaculoasă. Și totuși un doctor la patru ore părăsește România. Nu emigrează doar cei de la stat, ci și cei din privat, care au venituri de invidiat pentru cei mai mulți români. De ce o fac?
Răspunsul l-am primit de la mai mulți amici din domeniu, care au întrat în valul care se numește exodul medicilor. Val care nu se mai oprește. Pentru oamenii obișnuiți motivele lor nu stau în picioare, dacă ar ști că lunar ar încasa câteva mii de euro. Ei bine, cel mai important este standardul vieții. Și aici vorbim de la drumuri la educație, de la materialele din spitalele din străinătate la civilizație. Noi suntem pe supraviețuire, pe când acolo e normalitate. Cei care și-au părăsit cabinetele private din țară, câștigă deseori afară la fel ca în România. Deci, nu e vorba de avantajul material. Diferența o face standardul vieții.
Abrupt, aș putea compara întoarcerea cu traiul de la oraș și cel din mediul rural. În momentul în care ai dat de gust, este greu să revii într-o zonă coruptă, mizerabilă, plină de incompetenți și de birocrație. O țară unde-ți faci nervi de la banalități, în loc să-ți vezi de meserie. Și atunci nicio sumă nu poate compensa ceea ce lipsește. De aceea, medicii părăsesc țara, pentru că nu merg pe principiul toți pentru unul și unul pentru toți. Dovada o avem în fiecare instituție din România, dar putem privi doar spre spitalul de urgență din Târgu Mureș. Să pui politic ca manager un contabil de la morgă este o sfidare. Povestea cu concursul să o creadă naivii. Și de ce ți-ai dori o funcție pentru care nu ești competent? De ce politicul împinge în față oameni care pot ruina sau termina vieți? Mai ales în pandemie. Simplu: pentru bani. În orice spital este vorba de achiziții. Le cumperi de la cine trebuie și toată gașca mafiotă e mulțumită. Așa este în toată țara.
În final, de ce ai rămâne sau te-ai întoarce într-o astfel de cloacă dacă ești un doctor bun? Poate din patriotism. Doar că unii sunt mai deștepți și puțin egoiști. Au o viață pe care vor să o trăiască normal. Și nu-s de condamnat.
