Funcționarul public sau personalul contractual din Primăria Târgu Mureș are uneori o grijă: ce scrie ziaristul și mai ales ce soluții are el pentru oraș. Desigur, nu orice jurnalist, ci eu. De aceea, aproape orice articol legat de municipalitate ce apare pe Ceasul Cetății e atacat cu trâmbițe războinice de angajați cu nume și prenume sau de postaci care apar peste noapte cu conturi pe Facebook. Procesele de intenție și acuzele caraghioase sunt călare pe mine din gurița imaculaților bugetari. Se comportă de parcă eu aș fi primarul orașului și chiar controlez consiliul local, dar nu mișc un deget în favoarea urbei. Rușine să-mi fie! Că nu-s primar și nici interesat de o astfel de funcție.
Ei bine, stimabililor, rolul unui jurnalist n-are nicio legătură cu cel de edil. El prezintă ceea ce află. Oficial sau pe surse, dacă nu-i răspunde nimeni din instituții, cum se tot întâmplă (atât la nivel național, cât și local). Mai departe, rezolvarea unei probleme nu stă în sarcina ziaristului. Și nici nu-i plătit de oraș pentru a face ceva în această direcție. În schimb, acei bugetari războinici sunt plătiți de localnici să-și facă treaba. Și ce fac ei în schimb? Atacă ziaristul, că el e vinovat de orice nu merge bine. Ah, și Doamne-ferește să ai vreo greșeală de redactare, că pică statuia nu-știu-cărui primar de acum un secol sau două. Anticipat, așa cum am mai spus, îmi cer scuze. Doar că nu asta e problema bugetarului: să corecteze vreun text dacă are litere încălecate, lipsă sau în plus. Are un job și sarcini de îndeplinit în folosul comunității, potrivit fișei postului, dacă n-au în ea doar tăiatul frunzei la câini. De aceea, le urez succes. Au mare nevoie într-o perioadă grea la nivel global, nu doar local. Și sper să nu-și risipească timpul cu postări și comentarii despre gazetari, ci pentru ceea ce sunt plătiți cu vârf și îndesat. Ca idee, bugetarul ia o leafă cel puțin dublă față de un angajat la privat. Plus sporuri, tichete de masă și de vacanță. Ar trebui să aibă minima decență să lucreze de banii și beneficiile aferente, nu să caute jurnaliștilor nod în papura virtuală. Se poate? Să vedem.
PS Mereu mă voi întreba ce îi mână-n luptă pe acești oameni care le știu pe toate dar nu demonstrează că fac pentru ceea ce sunt plătiți.
Foto și aranjament miniaturi: Tatsuya Tanaka
Alea de vacanta sunt din creditul de 250.000 de euro luat de primarie de la banca. si se dau inapoi prin impozitare pe norma de hrana.