Acum un an aterizam în Târgu Mureș. După vreo două săptămâni eram amorezat de el. Așa provincial și întors în timp cum era. L-am plâns când i-am citit istoria politică din ultimele trei decenii. Am zâmbit cu speranță când am observat schimbarea de la alegerile locale. Soós chiar mi-a fost simpatic, chit că toți oamenii lui mă urăsc că n-am închis ochii la gafe. Nu-mi mai este. Îmi este milă de el, la fel cum îmi era de oraș înainte. Nu s-a întâmplat nimic demn de notat cu noul primar. Nimic pentru oraș, desigur. În rest, banii au început să-și schimbe ușor cursul. Nu mai curg doar în buzunarele celor abonați 20 de ani. Dar sunt și ei risipiți. Promisiunile din campanie rămân la fel. Mai exact: promisiuni.
Când se vor întâmpla lucruri bune în oraș? Cândva. Mi se șoptește în cască: la anul. Dacă ai nevoie de un an să colorezi scara Rákóczi, să faci un site decent al primăriei, să bați în cuie noua organigrama șamd, atunci înseamnă că n-ai ce căuta în fotoliul de primar. Nu erau lucruri fabuloase (așa cu v-am mințit în titlu), ci vizibile și necesare. Îmi repugnă umbra fostei administrații, dar nici noua nu-i mai brează. Târgu Mureș e un oraș superb, dar blestemat să nu i se întâmple nimic bun atât timp cât UDMR îi va controla destinul. Și chiar cred că Soós ar fi putut face mai multe dacă era independent, așa cum a mințit în campanie. E doar un soldățel de plumb la reverul unei asociații culturale, care se lipește de putere ca scaiul de oaie. Așadar, legat de titlu, Târgu Mureș n-a devenit fabulos nici cu tentativele de evenimente să-l anime. Cu amărăciune, remarc că se întâmplă același lucru fabulos și chiar uluitor ca pe vremea lui Florea and co: nimic. Așa molcomi, localnicii se vor sătura să primească mereu acest nimic. Și probabil atunci va avea loc veritabila schimbare.
PS Pentru asta suflați în păpădii și nu uitați dorința.
