Rezultatele scrutinului de ieri arată clar că românii s-au săturat de candidații sistemului. În premieră după 1990, PSD nu are candidat în turul doi. Nici cu Antonescu nu-l aveau, dar măcar era personajul susținut de coaliția de guvernare. În schimb, avem o altă premieră: un independent în finală. Mă refer la Nicușor Dan. E drept că matematicianul are cam jumătate din voturile obținute de George Simion, liderul AUR, care a obținut 41% din total.
Așadar, avem doi candidați anti-sistem. Mizeria politică începe să se cearnă. De aici, toate partidele trebuie să se reformeze. Mai puțin AUR care este noul PSD și un viitor PCR. O scurtă analiză a partidelor și apoi tot pe scurt despre candidați.
USR în pragul dizolvării
Sper că Elena Lasconi să aibă decența să demisioneze din fruntea USR, unde nu mai este dorită (n.r. puțin mai târziu a demisionat). Mai ales când ieși pe locul 5 chiar și-n orașul pe care-l conduci. Cu 2,68% din simpatia electoratului, respectiv 252.000 de voturi, Lasconi a vrut să combată sondajele care o arătau cu 3 și maximum 6%. N-a vrut să cedeze din simpatia sa către Nicușor și l-a adus astfel pe el în turul doi. Dacă acesta nu va ajunge președinte, USR va deveni istorie. Nu va mai intra în parlament peste 4 ani. Progresismul formațiunii i-a pus capac, dar și incapacitatea ei de a produce ceva în afară de sloganuri. Aici e bun USR. La publicitate.
PNL, o istorie ratată
Singurul partid istoric din România și-a pus ștreangul de gât prin alianța cu PSD. Primul pas l-a făcut spre eșafod prin USL1. Apoi PNL a continuat afundarea în mocirlă, pentru a roade oase bune cu ceva carne putredă. Orice ar face de acum înainte e doar mortul ținut în geam pentru pensie. Va deveni irelevant în 4 ani, dar va intra în parlament, pentru că o caracatiță politică și de afaceri e la butoane.
PSD și liderii sacrificați
Și de data asta, PSD îl va executa pe liderul (n.r. Marcel Ciolacu) care a propus un candidat fără șanse reale. Am spus-o de la început. Un șomer ținut în brațe de nevastă-sa nu are cum să convingă. Și n-a făcut-o. Mai mult, în discursul final, Crin Antonescu a afirmat că e treaba coaliției pe cine va susține mai departe, că el se retrage să o scurgă de bani pe consoartă. Asta n-a spus-o, dar e clar. A jucat un rol, unde piedica i-a fost pusă de PSD prin infiltrarea lui Victor Ponta în alegeri. Ăsta a fost jocul: partidul nu și-a dorit președinte, pentru că îi ajunge guvernarea. Dacă nu vor fi alegeri anticipate, partidul lui Iliescu se va mai putea distra la păcănele pe banii românilor încă trei ani și.
UDMR rămâne încă la putere
Cu trei județe pe care le conduce din toate pozițiile și cu avantajele unei asociații ce ridica bani mai buni ca un partid din bugetul statului, UDMR își vede liniștit de treabă. Este încă o premieră chiar și irelevantă că nu a avut propriul maghiar în cursa prezidențială. Oricum, nu se știe cât se va mai bucura de putere dacă vor avea loc alegeri anticipate, iar guvernarea va ajunge la AUR, iar parlamentul la cheremul său. Rezultatele din primul tur îi dă dreptul formațiunii să spere. Cu o mică alianță are șansa să obțină puterea totală, dacă Simion ajunge președinte. Și atunci UDMR va fi forțat să devină partid, ceea ce înseamnă că nu va mai intra vreodată în parlament. E cântecul de lebădă. Și sunetul muzicii dramatice a fost când a stabilit să joace împreună cu alianța de la putere.
AUR(ul) otrăvit
Înființat pe 1 decembrie 2019, AUR a avut doi președinți: Claudiu Târziu și George Simion. Chiar dacă e mai tânăr, ultimul a fost mai abil politic și după doi ani și-a executat tovarășul de start, printr-un congres ilegal. Mai departe, Simion și-a impus oamenii săi în toate forurile partidului la nivel național (Biroul Național și Consiliul Național de Conducere), dar și la șefia formațiunilor județene și locale. Prin whatsapp, nu cu alegeri democratice. Disperat după puterea absolută în partid, Simion i-a exclus sau trecut în umbră pe aproape toți cei care i-ar fi putut pune probleme și i-ar știrbi astfel de autoritate. S-a transformat rapid în dictator în partidul trecut pe persoană fizică. Prea târziu, Claudiu Târziu a demisionat din funcția de președinte al CNC, dar a rămas europarlamentar. În mod firesc, dacă judecăm politic murdar, el ar fi trebuit să-l atace din toate pozițiile pe cel care l-a executat mișelește. Ar fi trebuit să arate măruntaiele putrede, gafele, ilegalitățile, traseiștii, penalii șamd care colcăie în formațiunea clădită de el pe principii seriose. N-a făcut-o din decența care-l caracterizează și pentru că e singurul care crede că trebuie să joace corect. Îl va costa viitorul politic, opinia mea de frate al lui. Va face un partid, dar nu se știe ce relevanță va mai avea în noul val de ură împotriva sistemului care are acum doi lideri: George Simion și Nicușor Dan.
Mai mult, AUR va atrage acum mai mulți parlamentari din toate formațiunile. Mulți vor sări în barca celui care se anunță președinte al României. Și va deveni majoritar aproape sigur. Un fel de PCR în care liderul Simion va juca rolul lui Viktor Orban în Ungaria. Mai slab, ca o copie chinezească, dar va fi la butoanele puterii absolute.
Despre candidații din turul doi
Un rezultat previzibil este că George Simion va deveni președintele României, iar Nicușor Dan se va întoarce la primăria capitalei. Simion are stofă de dictator, iar de o perioadă a copiat modelul lui Călin Georgescu în comunicare. Și i-a ieșit bine. A limitat accesul presei mizerabile din trustul lui Dan Voiculescu la conferințele sale și a refuzat să participe la dezbateri. Mai misterios să nu se vadă prostia și lipsa de viziune. Nu va face nimic ca președinte dacă nu vor fi alegeri anticipate (previzibile având în vedere taxele și impozitele care vot exploda după alegeri). Atunci va veni prăpădul și românii îi vor vedea adevărata față doar cu puterea absolută la îndemână: în parlament și la guvernare. Va dovedi însă că e mai toxic ca Iohannis, probabil cel mai urât președinte de după 90. Nu pentru că e mai rău ca sasul ce a dormitat în lux un deceniu, ci pentru că nu știe, iar sfătuitorii săi principali sunt tot din zona PSD.
Privind însă spre Nicușor Dan nu prea ne putem face speranțe. E atât de antipatic și de lipsit de orice talent în comunicare încât doar un miracol ar putea să-l facă președinte. Nu e un lucru rău pentru țară dacă ar ajunge, dar e aproape imposibil. Votanții PSD se vor duce spre el. PNL nu mai contează, iar USR e déjà fărâmițat de orgolii. Încape într-un lift muncitoresc toată elita sa. UDMR e singurul sprijin real. Mobilizarea electoratului pasiv (cel care nu votează, dar poate schimba soarta turului doi) e greu de făcut fără un om cu carismă și cu aproape zero talent în comunicare. Va fi un fel de alegere cu forța a celui mai antipatic coleg de clasă, care e deștept, dar și turnător la profesori că unii copiază șamd. Greu de convins electoratul să-l voteze. O poate face doar din teamă. Este singurul lui atu: românii să conștientizeze că va fi dezastru cu Simion și țara se va întoarce rapid în dictatură.
Aici e un singur actor politic care-l poate ajuta: Claudiu Târziu. Dacă va dori să se implice activ și va lansa formațiunea la care lucrează. E și șansa lui să revină în politica mare. (N-am discutat cu el ce scriu acum, pentru că el face politică, iar eu presă, dar sper să aibă abilitatea necesară să profite de a deturna drumul pietruit spre dictatură de fostul său partner.)
În final, mai sunt două variante ca Simion să nu obțină puterea absolută: alegerile să fie anulate ilegal, ca și cele din noiembrie, sau liderul AUR să fie scos din cursă pe motive penale (are vreo șapte dosare în lucru de ceva vreme). Altfel, România va fi pierdută pentru încă o perioadă din istorie. Și nu știm unde va duce acest drum, pentru că de la dictatori nu poți avea așteptări și nici nu-s previzibili în ce direcție o vor lua. Poate spre Rusia, poate spre genul de politică din Coreea de Nord (mai degrabă).