12 C
Târgu Mureş

Povestea Danielei Niste, directorul anului 2020

De citit

Mai multe

În acest an, Daniela Niste, directoare la școala din satul Seleuș, comuna Daneș (Mureș), le-a propus colegilor profesori să meargă să doneze sânge la Târgu-Mureș, iar cu voucherele primite au cumpărat fructe și dulciuri copiilor săraci care veneau la orele remediale. „Unui director bun trebuie să îi pese și să găsească soluții”, spune cea care a fost desemnată directorul de școală al anului 2020 de către Asociația pentru Valori în Educație. Așadar, un director de școală sătească a demonstrat că nu contează de unde ești, dacă visezi și mizezi pe planul tău. Într-un lung interviu, puteți afla întreaga ei luptă care a fost încununată cu succes. Dacă vă pasă.
Reporter: Cum se definește un director bun?

Un director bun este acela căruia îi pasă de ceilalți. Trebuie să ne pese de ceilalți, să ne punem mereu întrebarea cu ce putem fi de folos. Și trebuie să aibă disponibilitatea de colaborarea. Nimeni nu le știe pe toate. Eu nu pot să spun că dețin toate informațiile. Și îmi place atunci când luăm o decizie să îmi adun toți colegii. La noi nu există niciun început de zi fără ca cel puțin 5-10 minute să ne auzim unii pe alții.

Am văzut la școlile particulare implementat un emometru, la fiecare clasă. Din septembrie am implementat și eu, am luat legătura cu o editură și am pus în fiecare clasă, inclusiv în cancelarie. Nu toți colegii au nevoie, poate au familie ok sau au ei un tonus super, dar nu toți. O colegă mi-a spus: „tu ești grădinarul sufletului meu”. Deci să ne pese.

Un director bun este cel care caută soluții. Atunci când chiar cauți soluții, le găsești.

În 2015 am fost în Italia și am fost interesată cum funcționează acolo școlile din mediile defavorizate. Și am vizitat o școală de lângă Roma și am văzut acolo un centru educațional și de atunci am avut dorința asta. Și am venit acasă și am spus colegilor, prietenilor, mi-au spus ca este o utopie. Acolo funcționează sub egida primăriei. Sigur că am mers la primărie, nu am primit nici un răspuns „Nu”, dar nici „Da”, mi s-a spus că este greu, că e investiție mare.

Vă spun asta pentru că a fost o utopie la început și s-a transformat într-o realitate care funcționează. Poate mi-aș dori să fie o voce pentru școlile din comunitățile sărace: este o mană un astfel de centru, unde să vină copiii, să și mănânce. Pentru că un copil flămând nu poate asimila cunoștințe.

Apoi oamenii vin spre tine. Au venit acum niște oameni de la Pro Voluntariat din București care au aflat de noi de pe Facebook și au vrut să ajute. Era în perioada Crăciunului când mergeam în comunitatea romă și copiii erau dezbrăcați. Și ne-au întrebat „ce nevoie aveți?” Și le-am spus că sunt copii care nu au haine, încălțăminte. Și au venit, 80 de copii au primit geci de iarnă și încălțări de iarnă.

Găsiți intreg interviul aici, iar pe scurt în acest material video.

- Advertisement -
- Advertisement -

Aboneaza-te la newsletter. Introduceti adresa de email in campul de mai jos:

Un serviciu oferit de FeedBurner

Leave a Reply

Ultimele articole

Top articole