Niște derbedei fără nume s-au apucat să modifice legile siguranței naționale într-un mod care aduce aminte de un singur lucru: dictatură. Puterea politică se fofilează să răspundă mizeriilor conținute de pachetul legislativ. Motivul: ”e un draft în dezbatere publică în coaliție”. Retardații nici măcar nu știu ce înseamnă dezbatere publică. Să o luăm scurt și treptat ce rahat amușină acum coaliția PSD-PNL-UDMR. Noroc cu G4media că am aflat din timp ce ne pregătesc securiștii noi. Așadar, în timp ce privim îngrijorați la războiul din apropiere și la criza financiară ce se apropie ca lava unui vulcan, puterea politică moșmondește o bombă otrăvită pentru viitorul țării.
Iohannis, șeful suprem
Printre modificări, avem așa: șeful statului e cel care stabilește când și ce decizie ia Consiliul Suprem de Apărare. Adică, am încurcat-o, că omul e plecat mai mereu în concediu, chiar și când e la Cotroceni. El doar așteaptă să scape de corvoada de a merge zilnic la muncă. Desigur, acum va avea poate un pic de spor, că e bosulică peste apărarea patriei. Era și înainte, dar nu era sigur că poate face ce și cum vrea. De exemplu, o mare pârtie de la Cotroceni până la Sibiu, în loc de autostradă.
Documentul propus. Art. 6 – (1) Consiliul Suprem de Apărare a Ţării se convoacă de preşedintele acestuia, ori de câte ori este necesar. (2) Consiliul Suprem de Apărare a Ţării lucrează în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi şi adoptă hotărâri prin consens. Dacă nu se realizează consensul, hotărăște Președintele Consiliului Suprem de Apărare a Țării.
SRI și sclavii democrației
Ce măscări putem citi în proiectul propus. Șeful SRI va fi la cheremul președintelui. Doar el îl poate demite, nu și Parlamentul, așa cum era până acum. Și ce va face securitatea de timp nou? Va forța cetățenii să devină informatori, fără plată, iar firmele să coopereze obligatoriu. Așadar să lăsam abuzurile în formă continuă a unei instituții aparent transformate într-o armă pentru democrație după 1989. Așa cum arată toate modificările, ne putem pregăti liniștiți de dictatură. Una militară, pentru că tovarășul Ciucă va fi următorul președinte al țării, că așa s-a decis în coaliție, nu pentru că poporul ar merge la vot.
Ce este de făcut?
Din păcate, poporul nu prea mai are bâte, sape și furci, iar tăcâmurile pentru un biftec tartar politic ar fi inutile, că i-ar fi lene românului să le agite nițel pe sub nasul tovarășilor ce pun la care o dictatură modernă. Pandemia ne-a arătat că nu suntem în stare să ne apărăm drepturile, chiar dacă erau evidente, iar la final ni le-a confirmat și Curtea Constituțională, atunci când a stabilit că HG-urile lui Arafat au fost ilegale. Așadar, nu ne putem aștepta la o revoltă populară nici dacă aceste documentele periculoase pentru democrație vor fi votate.
Mai e un singur lucru pacifist și la îndemână pus în practică: votul. Privind însă spre scena politică, recunosc că eu n-aș ști cu cine. Da, e clar că e de dat vot contra unei conspirații malefice, dar îmi e teamă să nu cad din lac în puț. Momentan, nu am încredere în nicio formațiune politică. Până acum un an chiar credeam că s-a schimbat ceva. M-am bucurat prea devreme. Maturitatea unor noi formațiuni politice nu vine peste noapte, mai ales dacă sunt conduse haotic și marile lor proiecte se joacă în aceste clipe pe mize liliputane.
Dacă suntem credincioși, ne rămâne soluția rugăciunii. Altfel doar să ne uităm cum vine infernul peste noi și să-i deschidem ușa slugarnici.
