Andrei Pleșu este un filozof de budoar (să mă scuze admiratorii, dar nu cred că a revoluționat filosofia cu operele domniei sale), bonom și simpatic. Mi-ar plăcea să-mi fie bunic, pentru că simt că mult m-aș sfădi, râde și învăța de la dânsul. Când face unele aprecieri politice, cu tonul lui savuros, mai că l-ai pupa pe condei. Doar că uneori greșește pentru că este un habarnist privind dedesubturile politichiei românești, chit că a fost ministru de câteva ori. Poziție care l-a convins să-și declare incompetența.
Spre exemplu, domnul Pleșu scrie în ultimul editorial pentru Dilema că PSD s-a dovedit mai partid decât partidele când s-a opus moțiunii de decapitare a premierului Florin Cîțu. Adică, vezi Doamne, a refuzat asocierea cu AUR și USR-PLUS (partide aflate doctrinar pe programe diferite, dar care au găsit aici un numitor comun).
Ce nu știe sau se preface a fi naiv domnul Pleșu e că premierul are la dispoziția pixului câteva zeci de miliarde de lei. Bani care vor fi trimiși cu sacoșele virtuale în pușculița unor primari. Iar cei mai mulți primari din țară sunt din PNL și PSD. Așadar, trocul e vizibil din avionul supersonic. PSD boicotează moțiunea, iar aleșii săi se pomenesc cu fonduri uriașe. Bani pe care îi vor folosi așa cum știm de 30 de ani. O parte se vor întoarce în buzunarele celor care semnează contracte. Pe scurt, partidul moșit de Ion Iliescu a jucat o partidă de poker ca la carte pe sudoarea poporului. Aici merită felicitări, pentru că a ieșit câștigător dintr-un război pe care-l privește de pe margine.
Nota: Articolul domnului Pleșu poate fi lecturat aici.
