Există câteva tipuri de escroci, care, cu abilitățile specifice, reușesc să conducă societatea, din mai multe poziții. Eu i-am întâlnit pe toți și desigur n-am scăpat nevătămat, ca noi toți de altfel. Mai puțin ei, care au profitat și o fac în continuare, dacă nu apelăm la o expresie pe care o găsiți spre final.
- Escrocul politic este cea mai influentă specie, pentru că promite ceva și face altceva. Mai mult, își bagă adânc mâinile în borcanul cu miere. Din nefericire pentru noi, tot pentru dulceața banilor, el schimbă soarta unei țări sau unor țări.
- Escrocul în afaceri e aproape la fel ca din politică, doar că el nu bate palma cu electoratul, ci cu persoane private. în general naive, care cred că vorba/contractul va fi respectat.
- Escrocul amical e cel care îți inventează povești dramatice, pentru a te lăsa fără bani.
- Escrocul profesional este și el o specie periculoasă, pentru că uneori viața oamenilor depinde de el. De obicei e conectat politic. Aici intră o subspecie: a celor care vând cursuri despre ceea ce nu știu. Gen: scriitorul care nu știe să scrie corect gramatical și care te adoarme într-o frază. Plus șefii care-s puși pe fotolii doar pentru a proteja anumite interese, fără ca ei să aibă habar despre organizația pe care o conduc.
În fine, v-am expus o serie de tipologii doar pentru a vă spune că pe asta e fondată societatea noastră. Pe impostori. Unii dintre ei chiar buni în ceea ce fac, dar care pe de altă parte fură din orice buzunar, oricât de strâns ar fi și de lipsit aparent de interes. Genul care preferă să dezgroape morții pentru că oricum la ce le trebuie lor bijuterii pe cealaltă lume. Un Oprescu multiplicat.
Astfel, singura șansă a oamenilor de cuvânt este să nu-și pună speranțe, pe principiul să nu-ți faci iluzii pentru a nu avea deziluzii. De aceea, românii sunt permanent nemulțumiți: pentru că au uitat această expresie. Una care însingurează, dar poate să-ți aducă în zona de precauție oameni de calitate. E ceea ce cam lipsește României pentru a avansa. Atât la nivel național, cât și local. Momentan, cam 90% dintre instituțiile publice și 70% din lumea afacerilor reprezintă o colcăială de neseriozitate, impostură și escrocherie. O groapă adâncă din care ieși doar cu oameni serioși și profesioniști. Când se va cerne însă neghina? Nimeni nu știe, până când se va întâmpla o catastrofă. Abia atunci vom ști pe cine ne putem bază și pe cine să votăm. Până atunci vom behăi mediocru într-un staul pe întuneric.
PS Am scris toate acestea pentru că au devenit hilare dezamăgirea și bocetul mulțimii. E ca și cum ai merge la bordel și ai fi surprins că prostituata nu este virgină. Ba chiar dezamăgit.
