Când citesc știrile privind formarea unui guvern plin, mă gândesc că suntem într-un film cu proști. În ordine, USR pleacă pentru că sunt dați afară miniștri fără consultări în coaliție, apoi votează pentru demolarea Guvernului Cîțu, care pică răsunător, PNL îl propune iar, e respins, ajunge generalul Ciucă pe lista sacrificaților, după ce Cioloș și USR cad ca vot, apoi încep negocierile. PNL nu mai vrea cu USR, așa că începe să discute cu PSD. Ciolacu acceptă oarecum, pentru că i se oferise șefia Camerei Deputaților, apoi se sucește și nu mai vrea să susțină un guvern monocolor al PNL, ci vrea ministere. PNL refuză și se întoarce la USR pentru o discuție bărbătească, pe care tot el nu o stabilește.
Azi suntem în situația în care țara este condusă de un guvern interimar, iar propunerea Ciucă va pica în parlament, că nu-s suficiente voturile UDMR, minorități și PNL (rămas fără câțiva parlamentari în această goană după putere). Între timp, în fiecare zi mor 500 de pacienți Covid-19. Boala puterii face multe victime. Să ajungem acum la anticipate e ca și cum ne-am cumpăra tichie de mărgăritar să ne pozăm chelia ascunsă. Nu știu ce pastilă sau vaccin i-ar putea trezi pe oamenii politici, să lase naibii orgoliul și să se apuce de treabă, că de învârtelile lor suntem sătui. Soluția ar fi in maturitatea, dar unde să o găsești când ei sunt niște copii mari în fruntea unei țări lovită de crize din toate direcțiile. În timp ce scriu, infantilismul politic face noi victime, iar populația e ca o mămăligă ce amenință să facă bum. Așa e când îți întorci fața de la popor. Probabil tot niște directive de afară ne vor lumina mințile rătăcite, pentru că deocamdată suntem la răscruce de drumuri și niciunul nu pare a merge în direcția bună.
